ICCJ. Decizia nr. 5541/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5541/2004
Dosar nr. 4378/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 62 din 21 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 1455/2004, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, plângerea petentului I.R., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 2239/P/2003.
S-a menţinut rezoluţia din 2 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale, pronunţată faţă de comisarii şefi Ţ.M. şi D.I. şi inspectorii principali de poliţie M.N.S. şi C.G.
Petentul a fost obligat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a reţinut următoarele:
Petentul I.R. a formulat iniţial plângere penală împotriva numiţilor S.G., O.V. şi C.E., membri în comitetul de conducere a Asociaţiei de locatari din str. Lotrioara, care au întocmit liste cu cote de întreţinere majorate şi au încasat sume de bani nejustificate.
Cazul a fost dat spre cercetare celor patru poliţişti, care au întocmit un referat prin care au propus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Considerând că ofiţerii de poliţie au favorizat pe cei trei membrii din conducerea asociaţiei de locatari, petiţionarul I.R. a formulat plângere împotriva acestora.
Prin rezoluţia nr. 2239/P/2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din data de 2 martie 2004, s-a dispus neînceperea urmăririi pronunţată faţă de comisarii şefi Ţ.M., D.I. precum şi faţă de inspectorii principali de poliţie M.N.S. şi C.G. din cadrul Poliţiei sector 3 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată de procurorul general de la acelaşi parchet.
Nemulţumit de soluţiile parchetului, petentul a formulat conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângere, ce a ajuns la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, care prin sentinţa penală nr. 644 din 16 aprilie 2004 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Această din urmă instanţă, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 62 din 21 iunie 2004, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petent, menţinând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, faţă de cei patru poliţişti.
Se motivează că s-au efectuat cercetări preliminare şi a rezultat cu privire la cazul comitetului de locatari, că membrii asociaţiei de locatari au refuzat efectuarea unei expertize contabile asupra fondurilor asociaţiei, susţinând că nu au obiecţiuni asupra cotelor de întreţinere şi că la verificarea efectuată de comisia de cenzori nu s-au constatat nereguli.
Faţă de aceste împrejurări, s-a concluzionat că nu se poate reţine că, propunând neînceperea urmăririi penale faţă membri comitetului de locatari, cei patru poliţişti au săvârşit infracţiunea de favorizarea infractorului.
În recursul declarat împotriva sentinţei, petentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de respingerea plângerilor sale, reiterând împrejurările relatate în plângerile sale.
Recursul este nefondat.
Din verificarea sentinţei recurate se constată că prima instanţă, având în vedere cercetările preliminare ce s-au efectuat, a reţinut corect împrejurările care au generat litigiul respectiv şi a concluzionat pe just temei, că ofiţerii de poliţie nu au săvârşit nici o infracţiune în legătură cu cercetarea cauzei privind Comitetul de conducere al Asociaţiei de locatari al blocului.
De altfel, nici petentul nu a învederat aspecte concrete, care să fie susceptibile de a constitui infracţiuni, în sarcina intimaţilor.
Totodată, este de menţionat că activitatea organelor de cercetare penală a poliţiei judiciare este condusă şi controlată nemijlocit de către procuror şi procurorul nu a constatat abateri în cazul respectiv.
Pentru aceste considerente, recursul petentului este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul I.R., împotriva sentinţei penale nr. 62 din 27 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5334/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5555/2004. Penal. Art.211alin2.c. pen. Recurs → |
|---|
