ICCJ. Decizia nr. 5334/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5334/2004
Dosar nr. 5099/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 275 din 8 iulie 2004, Tribunalul Botoşani a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. C.M., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi şase luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3156 din 11 decembrie 2001 a Judecătoriei Botoşani, pedeapsă pe care a adiţionat-o la pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în total pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare.
2. F.G., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedepsele aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la data de 3 februarie 2004 la 8 iulie 2004.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile C.G.O. sumele de 5.375.500 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În după amiaza zilei de 30 ianuarie 2004, după ce a ieşit de la serviciu, partea vătămată C.G.O. a scos de pe card suma de 2.000.000 lei. După ce a trecut pe la o casă de pariuri şi o agenţie loto, de unde şi-a cumpărat bilet, s-a întâlnit cu martorul D.D. S-au deplasat împreună la barul D. din Botoşani, unde au consumat băuturi alcoolice. La o masă vecină se aflau cei 3 inculpaţi împreună cu martora H.M.
Partea vătămată a achitat consumaţia scoţând din buzunar teancul de bancnote, fapt ce le-a atras atenţia inculpaţilor, care s-au hotărât să o tâlhărească.
În jurul orelor 22,30 – 23,00, partea vătămată a părăsit barul şi s-a îndreptat spre capătul liniei de tramvai nr. 1, fiind urmărită de către inculpaţi şi martora H.M. După ce partea vătămată a intrat într-un alt bar de pe traseu, inculpaţii au condus-o acasă pe martoră, după care, s-au reîntors în apropierea barului.
Când partea vătămată a ieşit şi s-a îndreptat spre casă, pe Aleea Curcubeului, profitând de întuneric şi de faptul că strada era pustie, cei 3 inculpaţi s-au apropiat prin spatele părţii vătămate, iar inculpatul C.M. l-a lovit în zona feţei, sub ochiul drept, cu o scrumieră din plastic pe care o luase din bar. În continuare toţi inculpaţii au lovit victima cu pumnii şi picioarele, iar când aceasta a căzut, inculpaţii C.M. şi F.G. au controlat-o prin buzunare însuşindu-şi banii şi o legătură de chei. În urma loviturilor partea vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale, fără a fi spitalizată.
Acesta a susţinut că inculpaţii i-au sustras suma de 1.600.000 lei, însă inculpaţii au arătat că suma sustrasă a fost doar de 10.500 lei, pe care au cheltuit-o în aceeaşi seară pe băuturi alcoolice tot la barul D.
În ziua de 1 februarie 2004, inculpatul F.G. a povestit prietenei sale, martora H.M., ce s-a întâmplat după ce a condus-o acasă, în seara zilei de 30 ianuarie 2004, respectiv modul cum a fost lovită şi deposedată victima de o legătură cu chei.
Împotriva hotărârii au formulat apel inculpaţii şi partea vătămată.
C.M. a solicitat, în principal, achitarea, pentru că nu a comis fapta [(art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)], în subsidiar, achitarea pentru că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie nici sub aspectul laturii obiective nici subiective [(art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)], iar în al treilea rând reducerea pedepsei aplicate.
F.G. a solicitat, de asemenea, achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) sau art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. A cerut, de asemenea, dacă nu sunt luate în considerare primele două motive invocate, reducerea pedepsei aplicate.
Partea vătămată, prin motivele de apel formulate în scris şi pe care nu l-a susţinut oral, lipsind de la dezbateri, a cerut majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi a daunelor morale la 50.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 248 din 23 august 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă şi inculpaţi, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii F.G. şi C.M., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de aceştia.
Criticile invocate de recurenţi în faza judecării apelului şi reluate, cu ocazia formulării recursurilor, au fost corect respinse de instanţa de apel, care le-a analizat minuţios, înlăturându-le motivat.
Examinând probatoriul administrat, în raport de criticile aduse hotărârilor pronunţate, cât şi din oficiu, se reţine că situaţia de fapt este corespunzătoare acestuia, precum şi activităţii infracţionale efectiv întreprinse de inculpaţi.
Susţinerile recurenţilor inculpaţi, în sensul că nu sunt autorii infracţiunii de tâlhărie reţinute în sarcina lor sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, din chiar declaraţiile inculpaţilor C.M. şi F.G., date în faţa poliţiei municipiului Botoşani şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, rezultă fără dubiu că sunt autorii infracţiunii de tâlhărie, aceştia recunoscând faptele şi relatând cum acestea s-au petrecut, momentul luării hotărârii infracţionale (împreună cu al treilea inculpat, care nu a declarat recurs) respectiv faptul că inculpatul C.M. a lovit victima cu scrumiera în zona capului (feţei) şi a luat cheile ce i-au căzut din buzunar, inculpatul F.G. a sustras suma de 10.500 lei din buzunarul din faţă al pantalonilor victimei, iar toţi cei trei inculpaţi au lovit victima cu pumnii şi picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ.
Alte probe administrate în cauză sunt:
- procesul verbal de cercetare la faţa locului;
- procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei victimei;
- declaraţia martorei A.E.G., sora victimei, care confirmă cele spuse de aceasta.
Faţă de probatoriul care dovedeşte că inculpaţii sunt autorii infracţiunii de tâlhărie, susţinerile acestora că nu au săvârşit infracţiunea nu pot fi primite.
Cu privire la solicitarea de reducere a pedepselor, Curtea apreciază că au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptelor, cât şi persoana inculpaţilor (atitudine procesuală nesinceră, inculpatul C.M. are antecedente penale), astfel încât pedepsele aplicate sunt just individualizate, fiind în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, nu sunt motive care să justifice reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.
În baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate, conform dispozitivului.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi F.G. împotriva deciziei penale nr. 248 din 23 august 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 februarie 2004 la 19 octombrie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5333/2004. Penal. Art. 197 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5541/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
