ICCJ. Decizia nr. 5555/2004. Penal. Art.211alin2.c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5555/2004
Dosar nr. 4982/2004
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 778 din 8 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, inculpatul C.I.M. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2003 la zi.
În baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în Bucureşti pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisoare.
În temeiul art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată O.S.S. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 400.000 lei şi respectiv 50 Euro, în echivalent în lei la cursul oficial de schimb al B.N.R. din ziua plăţii.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că la 4 iulie 2003, în jurul orei 19,30, partea vătămată se afla pe B-dul Dinicu Golescu, la ieşirea din Gara de Nord. Inculpatul a venit din spate şi a încercat să-i smulgă geanta de pe umăr. Partea vătămată a opus rezistenţă dar inculpatul a împins-o şi a trântit-o la pământ după care i-a sustras geanta în care se aflau două telefoane mobile, 50 Euro, 400.000 lei, actul de identitate şi alte bunuri personale.
S-a reţinut că în drept, fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Prejudiciul a fost acoperit în parte prin restituirea gentei şi a actelor de identitate, bunuri care au fost găsite de portarul unei întreprinderi de lângă Lacul Ciurel, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă pentru paguba nerecuperată.
Prin Decizia penală nr. 526 din 19 iulie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reţinându-se că susţinerea acestuia, în sensul că nu este el autorul faptei este neîntemeiată, situaţia de fapt fiind corect stabilită pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi ale martorilor, probe ce dovedesc indubitabil vinovăţia inculpatului.
S-a mai reţinut că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că nu a comis fapta iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea reţine că, din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu cele ale martorilor H.L., C.A., V.M. şi cele date de martorul C.R. în faza de urmărire penală şi cu procesele verbale de recunoaştere din grup şi din fotografii, rezultă că inculpatul este cel care la data de 4 iulie 2003 a sustras prin violenţă geanta părţii vătămate O.S.S.
Aşa fiind, este nefondată susţinerea inculpatului că s-a comis o gravă eroare de fapt întrucât fapta ar fi fost comisă de o altă persoană.
Se apreciază că nu este întemeiată nici critica vizând greşita individualizare a pedepsei, întrucât aceasta este corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă, precum şi de urmările produse. De asemenea, au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, iar din actele dosarului nu rezultă existenţa nici unui motiv care să justifice reducerea cuantumului pedepsei.
Reţinând că din examinarea cauzei nu rezultă nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Se va deduce la zi detenţia preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.M. împotriva deciziei penale nr. 526 din 19 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută detenţia preventivă de la 14 iulie 2003 la 27 octombrie 2004.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5541/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5562/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
