ICCJ. Decizia nr. 5598/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5598/2004
Dosar nr. 2271/2004
Şedinţa publică din 29 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 67 din 15 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, l-a condamnat pe inculpatul I.N.A. la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 3 aprilie 2002, la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului, organele de poliţie au găsit cantitatea de şapte doze de heroină, însumând 0,65 grame, destinată consumului propriu al inculpatului şi comercializării.
Prin Decizia penală nr. 253 din 8 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul I.N.A. care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât nu a comercializat droguri, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, prin luarea în considerare a circumstanţelor sale personale.
Recursul nu este fondat.
Din declaraţiile martorilor S.D., A.V., G.A.D. şi G.G., rezultă că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri. Astfel, martorii A.V. şi G.A.D. s-au prezentat la domiciliul inculpatului chiar în timpul percheziţiei, pentru a cumpăra droguri de la acesta, iar martorul G.G. a declarat că a cumpărat droguri în mod frecvent de la inculpatul I.N.A.
Ţinând seama de aceste declaraţii, ca şi de situaţia rezultată din procesul verbal de percheziţie domiciliară, constatarea existenţei la domiciliul inculpatului a şapte doze de heroină, reacţia sa violentă la percheziţia efectuată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate primi susţinerea inculpatului că nu a comis infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi nici solicitarea lui de a fi achitat pentru această infracţiune.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Curtea reţine că instanţele au ţinut seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Având în vedere pericolul social al infracţiunilor comise de inculpat ca şi datele privind persoana acestuia, comportamentul său negativ în cursul procesului, Curtea constată că nu poate fi primită nici cererea inculpatului de micşorare a pedepsei.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N.A. împotriva deciziei penale nr. 253 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 aprilie 2002 la 29 octombrie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5581/2004. Penal. Cont.exec. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5630/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
