ICCJ. Decizia nr. 5630/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5630/2004
Dosar nr. 5214/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 977 din 5 august 2004, l-a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de cinci ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 4 mai 2004 la zi.
În latură civilă s-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.
Tribunalul a reţinut că, în dimineaţa zilei de 4 mai 2004, partea vătămată S.M. s-a deplasat pe o alee, către serviciu, în Bucureşti, un individ necunoscut s-a apropiat, a împins-o şi profitând de faptul că s-a dezechilibrat i-a smuls geanta şi sacoşa, din mână. Sacoşa s-a rupt şi a căzut la cca. 2 m de locul faptei, dar persoana respectivă a fugit cu poşeta asupra ei.
Instanţa de fond a mai constatat că partea vătămată a strigat după ajutor şi a pornit în urmărirea făptuitorului care a intrat în curtea unuia din punctele de lucru ale SC A.N. unde a fost imobilizat de martorul S.I. Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat după îmbrăcăminte, asupra sa fiind găsită poşeta sustrasă.
Prin Decizia penală nr. 650/ A din 7 septembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de inculpatul P.G., care, invocând drept motiv de casare prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a reiterat criticile din apel solicitând reducerea pedepsei aplicate, deoarece nu este recidivist, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.
Curtea, verificând Decizia atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, ce nu a fost contestată de inculpat, iar încadrarea juridică este legală.
Cât priveşte individualizarea pedepsei instanţele au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de circumstanţele care caracterizează persoana inculpatului.
Pericolul social al infracţiunii este relevat de modul în care inculpatul a comis fapta, dimineaţa pe un drum public pe care nu se mai aflau alte persoane, atacând o femeie lipsită de apărare căreia i-a sustras prin violenţă geanta şi sacoşa.
Împrejurarea că inculpatul a fost sincer, nu prezintă relevanţă în cauză, deoarece acesta a fost prins şi imobilizat de martorul S.L., astfel încât nu putea să nu recunoască comiterea faptei.
În ceea ce priveşte profilul moral al făptuitorului, astfel cum rezultă din fişa de cazier, deşi acesta nu este recidivist, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., a mai fost condamnat, în perioada în care era minor, la un an şi şase luni închisoare prin sentinţa penală nr. 2038 din 15 noiembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Totodată se constată că inculpatul nu era încadrat în muncă asigurându-şi mijloacele de subzistenţă prin comiterea unor infracţiuni de furt.
În raport de aceste elemente, Curtea apreciază că pedeapsa a fost just individualizată urmând ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 4 mai la 1 noiembrie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 650 A din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 mai 2004 la 1 noiembrie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5598/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5631/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
