ICCJ. Decizia nr. 5860/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5860/2004
Dosar nr. 5148/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 338 din 25 iunie 2004, Tribunalul Braşov a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de revizuire formulată împotriva sentinţei penale nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Braşov de condamnatul P.I.I. şi a respins, totodată, cererea de revizuire a aceleiaşi sentinţe penale formulată de condamnatul P.M.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, petenţii condamnaţi P.I.I. şi P.M. au formulat cerere de revizuire a sentinţei penale nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Braşov, solicitând audierea unor martori, pentru a demonstra că inculpatul P.M. nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat.
La termenul de judecată din 16 iunie 2004, petentul condamnat P.I.I. a declarat că-şi retrage cererea de revizuire.
Analizând cererea de revizuire formulată şi susţinută de condamnatul P.M., instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 254 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 210 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Braşov, inculpatul P.I.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi de tâlhărie.
Prin aceeaşi sentinţă penală inculpatul P.M. a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, soluţie rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4303 din 7 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Tribunalul Braşov, a mai reţinut că, în timpul procesului în fond şi în căile ordinare de atac, inculpatul nu a invocat existenţa ca martori oculari a numiţilor T.I.F. şi G.P., iar din ansamblul probator de la dosar, rezultă vinovăţia inculpatului P.M., astfel că, motivele invocate de acesta în susţinerea cererii de revizuire, neîncadrându-se în cazurile expres şi limitativ, prevăzute de art. 394 lit. a) şi e) C. pen., a dispus respingerea cererii.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel revizuientul P.M., invocând nevinovăţia sa în săvârşirea faptei ce i-a atras condamnarea.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 299 din 26 august 2004 a respins apelul condamnatului, reţinând că de fapt, ceea ce se urmăreşte prin cererea de revizuire formulată de acesta este să obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza, nicidecum nu se invocă „fapte ori împrejurări noi", a căror descoperire să fie corelată cu necunoaşterea acestora la momentul pronunţării hotărârii.
Nemulţumit de această din urmă hotărâre, în termen legal, condamnatul revizuient P.M. a declarat recurs, reiterând criticile analizate de instanţa de apel şi anume, a susţinut că nu se face vinovat pentru comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, sens în care, solicită audierea a doi martori.
Recursul declarat de condamnatul revizuient nu este fondat.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., printre altele, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, în mod justificat au constatat că motivul, pentru care condamnatul P.M. a solicitat revizuirea hotărârii judecătoreşti, prin care a fost condamnat nu face parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen., deoarece aspectul invocat şi anume, lipsa vinovăţiei în comiterea faptelor, pentru care s-a dispus condamnarea sa a fost cunoscut şi analizat de către instanţe în toate fazele procesuale şi deci, nu poate fi asimilat unor împrejurări necunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, (aşa cum o cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.).
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a constata că recursul declarat de condamnatul P.M. este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.M., împotriva deciziei penale nr. 299 din 26 august 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5858/2004. Penal. Contopire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5866/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
