ICCJ. Decizia nr. 5858/2004. Penal. Contopire. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5858/2004

Dosar nr. 2308/2004

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 178 din 15 decembrie 2003, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis, în parte, cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul I.F., privind pedepsele aplicate prin sentinţele aceleiaşi instanţe, nr. 181 din 26 noiembrie 2002, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, nr. 201 din 10 decembrie 2002, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 29 din 24 aprilie 2003 a Curţii Militare de Apel şi nr. 129 din 23 iulie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, nedefinitivă.

Instanţa a dispus descontopirea pedepselor aplicate petentului prin sentinţele nr. 181 din 26 noiembrie 2002 şi nr. 201 din 10 decembrie 2002 şi repunerea lor în individualitate, astfel:

- 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.;

- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) din acelaşi cod;

- 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 291 din acelaşi cod;

- 6 ani închisoare, pentru complicitate prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod;

- 3 ani închisoare, pentru complicitate la tentativa, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru participaţie improprie, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen. şi

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;

- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;

- 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 291 teza I, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;

- 5 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod;

- 2 ani închisoare, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), la tentativa, prevăzută de art. 20 din acelaşi cod, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi

- 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la art. 33 şi art. 35 din acelaşi cod, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a mai dispus anularea mandatelor de executare nr. 359 din 12 februarie 2002 şi nr. 413 din 22 mai 2003 ale Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare, în sensul celor de mai sus.

Prin hotărâre, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnat în baza dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., privind reducerea pedepselor în conformitate cu art. 19 din OUG nr. 43/2002 privind P.N.A.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut, în esenţă, că infracţiunile pentru care a fost condamnat petentul prin cele două sentinţe deja menţionate sunt concurente, fiind săvârşite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din ele.

Potrivit art. 36 alin. (2) C. pen., dispoziţiilor art. 34 şi ale art. 35 din acelaşi cod, se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă se constată că cel condamnat suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, motivele invocate fiind neaplicarea, în cauză, a unui spor de pedeapsă, greşita contopire a două pedepse care au fost graţiate şi nelegala constituire a completului de judecată.

Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 14 din 24 februarie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a descontopit pedepsele de executat în pedepsele componente, a constatat că infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepsele descontopite, sunt concurente, a înlăturat de la contopire pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 287 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), graţiate, astfel cum s-a constatat prin Decizia nr. 29 din 24 aprilie 2003 a Curţii Militare de Apel.

Conform art. 36 alin. (2), cu referire la art. 34 lit. b) şi la art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin sentinţa nr. 201 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi sentinţa nr. 181 din 26 noiembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, executarea pedepsei cea mai grea, de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, condamnatul urmând să execute 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

S-a dispus anularea vechilor mandate de executare a pedepselor şi emiterea unui nou mandat de executare, corespunzător celor decise.

Şi împotriva deciziei instanţei de apel, în termenul legal, au declarat recursuri Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi condamnatul I.F.

Motivele de recurs invocate de parchet sunt cele prevăzute de art. 3859 pct. 3, 171 şi 14 C. proc. pen., respectiv instanţa nu a fost compusă potrivit legii, prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la sporul de concurs aplicat, considerat a fi prea mic.

Recursul declarat de intimatul condamnat a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în sensul netemeiniciei sporului de pedeapsă aplicat.

Recursurile declarate nu sunt fondate.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că I.F. şi-a întemeiat cererea de contopire pe incidenţa dispoziţiilor art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Conform art. sus-indicat, pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii, în cursul executării pedepsei, se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa, printre altele, şi a concursului de infracţiuni.

Alin. (2) al art. 449 stabileşte că este competentă să soluţioneze cererea de contopire, instanţa care a pronunţat ultima hotărâre.

Referitor la compunerea completului de judecată, se reţine că acesta este prevăzut de legea de organizare judecătorească, art. 29 din Legea nr. 78/2000 dispunând constituirea de complet specializat (deci alcătuit din doi judecători), numai pentru judecata în primă instanţă a infracţiunilor de corupţie.

Din redactarea textului art. 29 rezultă că specializarea completului de judecată, în sensul precizat de lege are loc numai pentru judecarea acestor infracţiuni, deci când se hotărăşte cu privire la vinovăţie, la gradul de pericol social, la aplicarea pedepselor.

Instanţa de apel, corect, a reţinut că soluţionându-se o cerere de contopire a pedepselor, nu se face o judecată cu privire la infracţiunile de corupţie, ci una de constatare a existenţei a două sau mai multor hotărâri rămase definitive privind infracţiuni în concurs, contopirea făcându-se pentru pedepse, urmând a fi executată cea mai grea, la care se poate adăuga un spor, acesta fiind o instituţie juridică menită, alături de pedeapsă, a releva scopul acesteia, acela al prevenţiei generale şi speciale, un an închisoare fiind îndestulător pentru reeducarea condamnatului.

Pentru motivele arătate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi de condamnat, nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi de condamnatul I.F. împotriva deciziei nr. 14 din 24 februarie 2004 a Curţii Militare de Apel.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5858/2004. Penal. Contopire. Recurs