ICCJ. Decizia nr. 5854/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5854/2004
Dosar nr. 2320 /2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 25 februarie 2003, Judecătoria Ineu a condamnat pe L.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) şi a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Instanţa a menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa aplicată, inculpatului timpul arestării preventive de la 17 decembrie 2002 la zi, constatând că prejudiciile cauzate părţilor vătămate au fost recuperate integral.
S-a reţinut, în fapt, că, în perioada 15 – 17 decembrie 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi după o înţelegere prealabilă inculpatul a ajutat pe doi făptuitori, condamnaţi în altă cauză, să sustragă bunuri pe timp de noapte, prin efracţie şi escaladare, din locuinţele a două persoane fizice şi dintr-un magazin.
Tribunalul Arad, prin Decizia penală nr. 290 din 8 mai 2003, definitivă prin nerecurare, a admis apelul declarat de inculpat şi a înlăturat dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constatând că s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.
În temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare pentru casarea deciziei pronunţată cu încălcarea legii, deoarece în mod greşit s-au înlăturat dispoziţiile privind starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Examinând cazul de recurs în anulare invocat în raport cu Decizia atacată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul în anulare fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, din examinarea fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 240 din 5 februarie 1996, la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, comis în noaptea de 9 martie 1994, pedeapsă pe care a executat-o în perioada 14 aprilie 1994 – 24 decembrie 1996. Cu privire la această pedeapsă, deşi executată în întregime, prin sentinţa penală nr. 2821 din 18 decembrie 1996, Judecătoria Oradea a dispus liberarea condiţionată.
Totodată, inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1622 din 28 iunie 1996 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin neapelare, la 2 ani şi 2 luni închisoare, sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea, în intervalul 14 februarie – 12 martie 1994 a unei infracţiuni continuate de furt calificat, pedeapsă care, ulterior, prin sentinţa penală nr. 173 din 24 ianuarie 1997 a Judecătoriei Oradea, definitivă la 16 mai 1997, în baza art. 36 alin. (1) C. pen., a fost contopită cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 240 din 5 februarie 1996, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 3 ani închisoare, scăzându-se, totodată, arestul preventiv de la 14 aprilie 1994 la zi.
În executarea pedepsei de 3 ani închisoare, inculpatul a fost arestat în realitate de la 14 aprilie 1994 la 24 decembrie 1996, rearestat apoi de la 17 iunie 1997 şi liberat condiţionat la 1 iulie 1997, având un rest de executat de 95 de zile închisoare.
În cazul existenţei concursului de infracţiuni, practica judiciară a statuat că termenul de reabilitare curge de la data executării pedepsei rezultante, dar durata lui se determină în raport cu condamnarea susceptibilă de regimul de reabilitare cel mai greu.
Totodată, pentru cei liberaţi condiţionat, termenul de reabilitare curge de la împlinirea duratei pedepsei, iar nu de la data liberării condiţionate, întrucât, conform art. 61 alin. (1) C. pen., numai de la acea dată pedeapsa se consideră executată.
Aşa fiind, pentru pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare, termenul de reabilitare este de 5 ani şi 3 luni şi curge de la 6 octombrie 1997 (data la care pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se consideră executată), împlinindu-se la 6 ianuarie 2003, deci, după data de 15 decembrie 2002, când inculpatul a comis infracţiunea dedusă în prezent judecăţii, astfel că nu erau aplicabile în cauză dispoziţiile art. 38 alin. (2) teza ultimă C. pen., cum în mod greşit a procedat instanţa de control judiciar.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constatând că sunt întrunite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), coroborat cu art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va casa Decizia atacată şi rejudecând va respinge apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 25 februarie 2003 a Judecătoriei Ineu pe care o va menţine, fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei penale nr. 290 din 8 mai 2003 a Tribunalului Arad, privind pe inculpatul L.I.
Casează Decizia atacată şi respinge apelul declarat de inculpatul L.I. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 25 februarie 2003 a Judecătoriei Ineu, pe care o menţine.
Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5918/2004. Penal. Art.211 alin2 c. pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5858/2004. Penal. Contopire. Recurs → |
|---|
