ICCJ. Decizia nr. 5881/2004. Penal. Art.197 alin 3 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5881/2004
Dosar nr. 5689/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 804 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Iaşi, inculpatul R.C. a fost condamnat după cum urmează:
- la 2 pedepse de câte 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru 2 infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- la 2 pedepse de câte un an închisoare pentru 2 infracţiuni de corupţie sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate integral pedepsele de câte un an închisoare aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 10 septembrie 2002 la zi.
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.V.I. şi I.E.D., prin reprezentanta lor legală I.M. şi s-a dispus obligarea inculpatului la câte 100.000.000 lei daune morale către fiecare parte vătămată.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 2000-2002, în repetate rânduri inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu minorele I.D.E., în vârstă de 11 ani şi C.V.I. în vârstă de 12 ani, profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa precum şi faptul că în aceeaşi perioadă a săvârşit în prezenţa minorelor, acte cu caracter obscen.
Prin Decizia penală nr. 310 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reţinându-se că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar pedepsele au fost just individualizate.
Inculpatul a declarat recurs în motivarea căruia a susţinut că individualizarea pedepselor este greşită.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea apreciază că pedeapsa pentru fiecare infracţiune comisă este corespunzătoare pericolului social concret al faptei determinat de împrejurările în care a fost comisă şi de urmările produse.
Astfel se reţine că activitatea infracţională s-a desfăşurat în mod repetat, pe parcursul a aproximativ 2 ani, inculpatul profitând de faptul că minorele locuiau în aceeaşi curte cu el, fiind fiicele concubinei fratelui său, că pentru a întreţine raporturi sexuale cu părţile vătămate inculpatul a apelat la intimidare prin exercitarea unei anumite autorităţi şi prin ameninţarea cu bătaia şi că pentru a le determina să nu spună ce li se întâmplă inculpatul le-a dat minorelor bani.
Toate aceste împrejurări sunt de natură a conferi faptelor o gravitate deosebită.
Pe de altă parte la individualizarea pedepselor s-a ţinut seama şi de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit şi era încadrat în muncă.
Aşa fiind se apreciază că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepselor.
Cum nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 310 din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Compută detenţia preventivă de la 10 septembrie 2002 la 10 noiembrie 2004.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5866/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5883/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
