ICCJ. Decizia nr. 5947/2004. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5947/2004
Dosar nr. 3318/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52/ PI din 26 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins plângerea formulată de petiţionarii D.M. şi D.E. împotriva rezoluţiei din dosarul nr. 103/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Au fost obligaţi petenţii să plătească statului câte 250.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarii D.M. şi D.E. au solicitat infirmarea rezoluţiei din dosarul nr. 103/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi continuarea urmăririi penale faţă de notarii publici M.E., M.I. şi numita Ş.E., avându-se în vedere că prin darea în plată despre care nu au avut cunoştinţă, au fost evacuaţi din imobilul proprietatea lor.
Prin rezoluţia din 11 martie 2004, pronunţată în dosar nr. 443/II/2/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petenţilor D.E., D.M. şi F.M., împotriva rezoluţiei nr. 103/P/2003 din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a reţinut că, prin rezoluţia din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus, în temeiul art. 209 alin. (3) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de M.E., M.I., notari publici, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cercetările efectuate au stabilit că notarii publici M.E. şi M.I. din circumscripţia Judecătoriei Arad, au autentificat în anii 2001 - 2003 un număr de 239 contracte de împrumut a unor sume de bani în valută, acordate de Ş.E. şi Ş.G. În 41 din cazuri, concomitent sau ulterior, au fost autentificate şi oferte de dare în plată, care au fost acceptate şi semnate de ambele părţi. Aceste contracte de împrumut au fost redactate şi autentificate cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
În privinţa ofertelor de dare în plată întocmite concomitent cu contractele de împrumut, cercetările efectuate au evidenţiat faptul că acestea au fost semnate de ambele părţi şi exprimă acordul de voinţă al acestora, în sensul stingerii obligaţiei principale, printr-o altă prestaţie în locul celei pe care debitorul era iniţial obligat să o execute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara D.E.M., care prin reprezentantul său C.M., a solicitat casarea hotărârii şi anularea ofertei de dare în plată şi a actelor de executare.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, se constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins.
Verificând actele şi lucrările dosarului se reţine că prin rezoluţia din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dată în dosarul nr. 103/P/2003, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici M.E. şi M.I. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Susţinerile petentei, în sensul că notarul nu ar fi putut, în mod legal, să redacteze un înscris de dare în plată, concomitent cu redactarea contractului de împrumut şi că, în mod fraudulos, acesta ar fi introdus printre exemplarele contractului de împrumut, actul de dare în plată, nu sunt confirmate de probele administrate în cauză.
Din actele dosarului rezultă că petenta a semnat darea în plată.
Aşadar, se constată că instanţa de fond a apreciat corect că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în mod justificat, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici M.E. şi M.I.
Pentru aceste considerente se constată că nu există motive pentru trimiterea dosarului în vederea redeschiderii urmăririi penale, în cauză şi în consecinţă, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângerea petiţionarei va fi respinsă, conform dispozitivului hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.E.M. împotriva sentinţei penale nr. 52/ PI din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5946/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5961/2004. Penal. Art.215 alin.2,3,5 c.pen.... → |
|---|
