ICCJ. Decizia nr. 5946/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5946/2004
Dosar nr. 1913/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petenta S.M., domiciliată în comuna Ştefăneşti, satul Izvorani, Judeţul Argeş, s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, cu plângere penală împotriva notarului public C.G., pentru infracţiunile de fals intelectual şi înşelăciune şi a lui M.I. pentru instigare la aceleaşi infracţiuni.
În plângerea sa, petenta a susţinut următoarele:
În urma unui anunţ din cotidianul C.Z., în sensul că M.I. oferea împrumuturi în bani, l-a contactat telefonic pe acesta pentru un împrumut în vederea cumpărării unui teren.
După ce s-au înţeles cu privire la suma de bani ce urma a fi împrumutată, au stabilit să facă un act notarial de împrumut, cu ipotecarea casei situate în comuna Ştefăneşti, satul Izvorani, judeţul Argeş.
Au luat cunoştinţă de la notar despre actele necesare iar cu ocazia perfectării acestuia, de către notara C.G. petenta l-a citit în holul biroului notarial.
Ulterior, o funcţionară a strâns exemplarele actului şi le-a dus la birou, iar după câteva minute a revenit cu actul pentru a fi semnat.
De această dată, exemplarele i-au fost prezentate numai pe verso, adică numai cu partea unde trebuiau semnate şi fără să mai citească din nou prima pagină, a semnat atât ea cât şi M.I. Deşi ea a solicitat un exemplar al actului respectiv, nu a primit, notarul motivând că "nu este gata" şi că îl va primi ulterior de la M.I.
Ulterior, la insistenţele sale, a intrat în posesia actului, când a constatat că a fost înşelată, întrucât în loc de actul de împrumut, la instigarea lui M.I., notarul public a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, autentificat la data de 27 iunie 2002, prin care ea S.M. a vândut lui M.I. terenul în suprafaţă de 629 m.p. din comuna Ştefăneşti, satul Izvorani, judeţul Argeş, împreună cu casa de locuit, magazia şi bucătăria de pe acest teren.
Prin rezoluţia din 19 decembrie 2002, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi faţă de M.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 25 raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Totodată, s-a dispus conexarea dosarului nr. 155/P/2002, la dosarul nr. 49/PA/127/P/2002. În esenţă, s-a motivat că nu există probe din care să rezulte că s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare prin inducere în eroare, în loc de contract de împrumut.
Împotriva rezoluţiei din 19 decembrie 2002, petenta S.M. a formulat plângere, susţinând că soluţia adoptată este greşită.
Prin rezoluţia din 24 martie 2003, a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a admis plângerea formulată de petentă, a fost infirmată rezoluţia atacată şi s-a dispus completarea probatoriilor, motivându-se că soluţia adoptată prin prima rezoluţie nu este de natură a convinge, întrucât nu au fost administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei, sub toate aspectele.
Ulterior completării actelor premergătoare dispuse procurorul şef Secţie urmărire penală şi criminalistică al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin rezoluţia din 30 mai 2003 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.G., pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 26, raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), iar faţă de M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a concluzionat că nu există dovezi că voinţa părţii vătămate a fost siluită prin inducerea sa în eroare, de către M.I. cu complicitatea notarului public C.G.
Plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei din 30 mai 2003 a fost respinsă prin rezoluţia nr. 571 din 16 iunie 2003 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, arătându-se că rezoluţia adoptată de procuror, urmare infirmării primei soluţii şi completările efectuate în cauză, este temeinică şi legală.
S-a mai reţinut că petenta a solicitat anularea actului de vânzare-cumpărare, cauza civilă aflându-se pe rolul instanţei de judecată, unde poate formula apărările corespunzătoare şi, de asemenea, solicita probele concludente şi pertinente cauzei.
Împotriva ultimei rezoluţii a procurorului, petenta a făcut plângere conform art. 2781 C. proc. pen., la Curtea de Apel Piteşti, solicitând a fi desfiinţată şi a se dispune restituirea cauzei la procuror în vederea completării actelor premergătoare pentru stabilirea adevărului.
Prin sentinţa penală nr. 24/ F din 18 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă şi a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
Instanţa a motivat că soluţia adoptată de procuror este temeinică şi legală iar susţinerile petentei, sunt nereale.
Totodată s-a reţinut că petenta s-a adresat şi instanţei civile, pentru anularea actului de vânzare-cumpărare, însă acţiunile au fost respinse, ca nefondate.
Petenta S.M. a declarat recurs, susţinând că s-a comis o eroare gravă de fapt, deoarece nu s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice cu privire la semnătura sa de pe actul de vânzare-cumpărare precum şi pe cererea de autentificare.
A susţinut că a fost vorba doar de un contract de împrumut bănesc şi este posibil ca atunci când a semnat acest contract să-i fi fost pus sub acest înscris şi un contract de vânzare-cumpărare, prezentându-i-se numai partea de jos, fără să vadă cuvintele "vânzător" şi "cumpărător".
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe fond admiterea plângerii şi restituirea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale şi efectuării cercetărilor penale corespunzătoare.
Recursul nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că nici în timpul efectuării actelor premergătoare la parchet şi nici la prima instanţă, petenta nu a contestat semnătura sa de pe contractul de vânzare-cumpărare şi de pe cererea către notar prin care a solicitat redactarea şi autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare.
În această situaţie, nu este necesar să se efectueze o expertiză grafologică şi nu se poate reproşa procurorilor şi primei instanţe neefectuarea acestei probe.
Susţinerile petentei în sensul că a fost indusă în eroare cu ocazia semnării actelor, prezentându-i-se două acte, în faţă cel de împrumut şi dedesubt cel de vânzare-cumpărare, cu partea vizibilă numai a locului semnăturilor unde a semnat, nu sunt dovedite şi nu pot fi acceptate deoarece:
Petenta este absolventă a gimnaziului şi nu a invocat deficienţe psihice sau fizice.
Nu a fost singură la notariatul public, ci însoţită de fiica sa şi concubinul acesteia.
Printre actele depuse la notariat, se află şi fişa cadastrală a imobilului, care nu este cerută în caz de împrumut ci numai în cazul vânzării-cumpărării imobilelor.
Pe de altă parte, prezintă relevanţă şi împrejurarea că petenta nu a putut preciza până la ce dată s-a stabilit restituirea pretinsului împrumut, condiţiile acestuia (în mai multe rate, anume precizate, integra, o singură dată, etc) deşi aceste date sunt esenţiale într-un contract de împrumut.
De asemenea, s-a avut în vedere că preţul imobilului vândut, este în limitele preţului real, estimat de martorul N.G., inspector la Oficiul de cadastru Piteşti.
Apoi, nu există nici o probă în sensul susţinerilor petentei, că s-ar fi întocmit două acte şi că i s-a prezentat spre semnare actul de dedesubt privind vânzarea-cumpărarea imobilului.
Este de adăugat şi împrejurarea că acţiunea civilă care a fost formulată de petentă, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, a fost respinsă, ca nefondată.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de petentă, este nefondat, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga pe petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.M. împotriva sentinţei penale nr. 24/ F din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5939/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5947/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
