ICCJ. Decizia nr. 5938/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5938/2004
Dosar nr. 5145/2004
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 942 din 20 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat G.V. şi obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că materialul probator administrat nu a evidenţiat existenţa unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 508/2003 a Tribunalului Bucureşti în a cărei executare se află condamnatul.
În acest sens, s-a reţinut că tatăl condamnatului şi concubina acestuia au asigurată o locuinţă şi mijloacele materiale necesare traiului.
Concubina condamnatului şi cei 4 copii minori locuiesc la o adresă necunoscută, veniturile de care dispun fiind reprezentate de alocaţiile de stat şi ajutorul social.
Deşi este dificilă situaţia materială a concubinei şi a copiilor minori, s-a arătat că nu este necesară prezenţa condamnatului la domiciliu, întrucât s-a dovedit că acesta nu este preocupat în mod real de situaţia familiei sale, iar în perioada de timp pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei nu s-a probat că ar avea posibilitatea obţinerii de venituri licite, considerabile, de natură a le îmbunătăţi condiţiile de trai.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu erau îndeplinite dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., întrucât din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă situaţia deosebită a concubinei şi copiilor minori.
Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu se poate reţine existenţa unor consecinţe grave pentru familia condamnatului în cazul executării imediate a pedepsei închisorii, atunci când persoana condamnată nu este preocupată în mod real de situaţia familiei sale, aşa cum este cazul în speţă.
Împotriva deciziei a formulat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a reiterat motivele invocate în cererea iniţială, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Ancheta socială efectuată în cauză a concluzionat în sensul că, concubina şi copiii minori ai condamnatului locuiesc la o adresă necunoscută de acesta, motiv pentru care a şi solicitat efectuarea anchetei sociale la domiciliului părinţilor săi.
În legătură cu situaţia acestora nu s-a constatat însă existenţa unor probleme deosebite care să justifice întreruperea executării pedepsei condamnatului.
De altfel aşa cum corect au stabilit instanţele, interesul manifestat de recurent faţă de familia lui nu este real atâta timp cât nici nu cunoaşte locul în care se află copiii şi concubina sa şi a stăruit pentru ca ancheta socială să se efectueze la o altă locuinţă, a părinţilor săi.
Pe de altă parte, motivul invocat de recurent pentru întreruperea executării pedepsei, respectiv situaţia materială grea a familiei sale, nu justifică o astfel de măsură dat fiind faptul că perioada maximă, de 3 luni de zile, îngăduită de legiuitor este total insuficientă pentru a permite condamnatului să obţină resursele financiare necesare rezolvării situaţiei, şi în plus pentru că această situaţie este preexistentă momentului condamnării şi încarcerării inculpatului.
Aşa fiind, hotărârile instanţelor, de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei sunt corecte, iar recursul declarat de condamnat apare ca nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 614 din 23 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5935/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5939/2004. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
