ICCJ. Decizia nr. 5961/2004. Penal. Art.215 alin.2,3,5 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5961/2004

Dosar nr. 1164/2003

Şedinţa publică din 12 noiembrie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 388 din 25 aprilie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. şi C.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.

2. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii M.D.I., B.G.M., V.V. şi C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod, infracţiune pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor patru inculpaţi.

3. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii A.M.C. şi V.M., din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, infracţiune pentru care, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea celor doi inculpaţi.

4. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpata D.S. din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod, infracţiune pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor.

II. 1. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.D.I., din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi în baza acestor din urmă texte de lege l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpat la un an închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 15 iunie 2000, la 15 iulie 2000 şi de la 17 iulie 2000, la 26 septembrie 2000.

2. Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B.G.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000.

3. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul A.M.C., din infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi de art. 291 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispoziţii legale în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, ce constituie termen de încercare şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din acelaşi cod.

A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000.

4. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpata V.V., din infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii legale în baza cărora a condamnat-o pe inculpată la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 din acelaşi cod a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani termen de încercare şi a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2000, la 24 octombrie 2000.

5. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a), raportat la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata D.S. la un an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

6. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul C.I., din infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de art. 291 din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), dispoziţii legale în baza cărora, făcând aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 iulie 2000, la zi.

7. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.M., din infracţiunile prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi de art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispoziţii legale în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din acelaşi cod.

A obligat în solidar pe inculpaţii M.D.I. şi B.G.M. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F. D.G.V., după cum urmează:

- 100.243.024 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 100.243.024 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.S., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 19 noiembrie 1999 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 79.661.470 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.V., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 decembrie 1999 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 47.055.008 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 90.606.628 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular B.N., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 18 ianuarie 2000 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 43.174.620 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 şi până la achitarea integrală a debitului.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii M.D.I., B.G.M., A.M.C. şi V.V. la plata sumei de 60.194.500 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular M.G., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 26 ianuarie 2000 şi până la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă M.F.P. D.G.V.

A obligat, în solidar, pe inculpaţii C.I. şi D.S. la plata despăgubirilor către partea civilă M.F.P. D.G.V., după cum urmează:

- 35.928.112 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările de întârziere calculate conform legii, începând cu data de 23 octombrie 1999 şi până la achitarea integrală a debitului;

- 63.070.752 lei, reprezentând drepturi datorate pentru autoturism, titular D.O., plus majorările de întârziere calculate conform legii începând cu data de 23 octombrie 1999 şi până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri către partea civilă M.F.P. D.G.V.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra următoarelor autoturisme:

- F.M., dobândit de N.V., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 9 octombrie 2000, întocmit de ofiţeri din cadrul I.P.T. Bucureşti, serviciul de Poliţie Economico - Financiară;

- J.G.C., dobândit de D.M., sechestrul fiind aplicat prin procesul-verbal din 7 august 2000 întocmit de subofiţeri din cadrul I.P.T. Bucureşti, serviciul de Poliţie Transporturi Aeriene Otopeni;

- autoutilitara F.D., dobândit de C.G.;

- O.F., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 9 martie 2000 de ofiţeri din cadrul I.P.T. Bucureşti, serviciul de Poliţie Transporturi Aeriene Otopeni, autoturismul sigilat rămânând în custodia I.P.T. Bucureşti;

- J.G.C., sechestrul fiind aplicat prin procesul verbal din 25 iulie 2000, întocmit de subofiţerii din cadrul I.P.T. Bucureşti, autoturismul sigilat fiind în custodia I.P.T. Bucureşti.

A obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:

Conform dispoziţiilor Regulamentului de Aplicare a Codului Vamal (HG nr. 629 din 6 octombrie 1997), persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul definitiv în România pot introduce în ţară, fără a fi supuse plăţii taxelor vamale, diferite bunuri, inclusiv două mijloace de transport auto, indiferent de tipul şi categoria acestora, în termen de 9 luni, de la data obţinerii repatrierii.

Pentru efectuarea formelor de vămuire în aceste cazuri, este necesar a se prezenta organelor vamale, următoarele documente: cerere pentru îndeplinirea formalităţilor de vamă, documente care să ateste caracteristicile tehnice ale autovehiculului: originale, traduceri şi copii xerox ale acestora, documente care să ateste proprietatea asupra autovehiculului în original, traduceri şi copii xerox, copie xerox a documentului de călătorie, care să ateste că la data semnării actului de dobândire a proprietăţii, titularul se află în ţara de unde a fost dobândit autovehiculul, nota de constatare emisă de R.A.R., cu privire la caracteristicile tehnice ale autovehiculului sau cartea de identitate în xerocopie.

În lipsa persoanei repatriate s-ar putea prezenta pentru efectuarea formelor vamale o persoană împuternicită de aceasta, cu procură autentificată de un notar public.

Ulterior, după adoptarea actului normativ sus menţionat, mai multe persoane au folosit aceste facilităţi, prevăzute pentru persoanele repatriate, în interes propriu, respectiv pentru a introduce în România autovehicule, fără a se plăti taxele vamale prevăzute de lege.

Astfel s-a procedat la obţinerea documentelor necesare de la persoanele care aveau posibilitatea de a obţine repatrierea, în cea mai mare parte cetăţeni din Republica Moldova, iar pe baza actelor de identitate ale acestora, se efectuau formele pentru stabilirea domiciliului în România şi obţinerea adreselor care atestau calitatea de repatriat.

În continuare, documentele respective, împreună cu actele autovehiculelor în cauză erau folosite la efectuarea formelor vamale, pentru maşini aduse din străinătate şi, ulterior, înmatricularea lor în circulaţie pe numele persoanelor repatriate, deşi, în realitate, acestea nu erau proprietarii acelor maşini.

În acest sens, inculpata D.S. a solicitat cetăţenilor din Republica Moldova: D.O., D.A., D.N., D.R., R.A., R.V., B.A., B.V., ca, în schimbul sumei de 300 dolari S.U.A. şi a cheltuielilor de deplasare să vină la Bucureşti, pentru întocmirea formelor de repatriere.

După depunerea cererii de obţinere a cetăţeniei române la Direcţia de Paşapoarte Bucureşti şi obţinerea adresei necesare, cetăţenii moldoveni erau conduşi de inculpată la secţia 23 Poliţie, unde acestora li se eliberau actele privind stabilirea domiciliului în Bucureşti, cartea de identitate şi adeverinţa necesară pentru scutirea de taxe vamale. De menţionat că, anterior, inculpata D.S. intermedia contractele de închiriere cu diverşi proprietari de locuinţe din zona cartierului 23 august din Bucureşti, în schimbul sumei de 100 dolari S.U.A., pentru ca cetăţenii repatriaţi să poată dovedi existenţa unui spaţiu locativ.

Adeverinţele de repatriere şi cărţile de identitate erau ulterior predate de către inculpata D.S. pentru suma de 1.000 – 1.100 dolari S.U.A. inculpatei S.A.L., pentru a le folosi la efectuarea formelor vamale şi înmatricularea unor autoturisme aduse din străinătate.

În acest sens, au fost audiaţi în Republica Moldova o parte din cetăţenii moldoveni, aceştia declarând că, după obţinerea documentelor de repatriere de la autorităţile române, acestea au fost luate de către inculpata D.S., în schimbul sumelor de bani menţionate anterior.

De asemenea, după cum rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile referitoare la datele de stare civilă, data şi semnătura de pe cererile pentru aprobarea stabilirii domiciliului în Bucureşti, înregistrate la secţia 23 poliţie, pe numele R.A., R.V., R.V. (fiul), B.V. şi B.A., precum şi scrisul ce completa menţiunea „am primit originalul" de pe adeverinţele de vamă, eliberate de aceeaşi secţie de poliţie, pe numele R.V., R.A., R.V. (fiul) şi D.N. au fost executate de inculpata D.S.

De asemenea, martorii N.V. şi N.I.V. au precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu întocmirea actelor de repatriere pentru mai mulţi cetăţeni din Republica Moldova, iar după obţinerea adeverinţelor necesare, le vindea unor cetăţeni români, care voiau să introducă în ţară autoturisme fără plata taxelor vamale, datorită valorii ridicate a acestora.

Astfel, după ce primea repatrierile de la inculpata D.S., inculpata S.A.L. a falsificat actele de provenienţă, declaraţiile vamale de tranzit şi o procură specială, prin care numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I. să-i aducă în România şi să-i efectueze formele legale necesare pentru două autoturisme.

În acest scop, la data de 22 octombrie 1999, inculpatul C.I., împreună cu inculpata S.A.L. s-au deplasat la Biroul Vamal Gara de Nord, având asupra lor un set de documente, ambele pe numele numitului D.O.

După efectuarea formelor vamale, autoturismul F.M. a fost înmatriculat pe numele cetăţeanului repatriat, iar, ulterior, maşina a fost vândută cu suma de 7.500 dolari S.U.A. pe numele numitei N.V., aceasta declarând că a cumpărat autovehiculul din Târgul Vitan Bârzeşti, de la un cetăţean din Republica Moldova.

Autoturismul V.J. nu a fost identificat ca înmatriculat, până în prezent, în România.

În urma verificării actelor prezentate la Biroul Vamal Gara de Nord R.A.R. s-a stabilit că acestea au fost falsificate, după cum rezultă şi din concluziile raportului de expertiză grafică.

De asemenea, conform datelor comunicate de Biroul Notarului Public M.P., procura specială din 14 octombrie 1999, prin care numitul D.O. îl împuternicea pe inculpatul C.I., pentru efectuarea formelor legale, necesare la cele două autoturisme, nu figurează a fi autentificate la acest notar, fapt ce a fost confirmat şi de concluziile raportului de expertiză grafică.

În cursul cercetărilor, inculpatul C.I. a declarat că a cunoscut-o pe inculpata S.A.L., din anul 1998, ulterior, devenind prieteni apropiaţi.

În toamna anului 1999, inculpata l-a rugat să o ajute la efectuarea formelor vamale pentru un autoturism, susţinând că a pierdut actele de identitate, iar inculpatul C.I. a fost de acord şi i-a dat în acest scop buletinul său de identitate.

La data de 22 octombrie 1999 a mers împreună cu inculpata S.A.L. la Biroul Vamal Gara de Nord, în numele numitului D.O., cetăţean din Republica Moldova, care îşi stabilise domiciliul în România, a efectuat demersurile necesare pentru vămuirea autoturismului F.M., semnând în acest scop şi chitanţa vamală, de asemenea, inculpata i-a spus că în aceeaşi zi a mai efectuat formele vamale şi pentru un autoturism marca V.J., iar pentru ajutorul primit de la inculpat, inculpata S.A.L. i-a achitat acestuia cheltuielile de chirie şi întreţinere.

Fiind audiat numitul D.O. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul C.I. şi nu i-a dat acestuia nici o procură specială.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că, pe numele unor cetăţeni moldoveni, ale căror acte de repatriere au fost folosite de inculpata D.S. s-au introdus în ţară şi s-au efectuat formele vamale (cu scutirea taxelor vamale), următoarele autoturisme: două autoturisme marca HG, pe numele lui R.V., introduse în ţară la 23 decembrie 1999 de către numitul L.R.; două autoturisme marca V.P. pe numele lui R.A., introduse în ţară la 23 mai 2000, prin împuternicit I.I.; două autoturisme marca O.A. şi respectiv V.P. pe numele lui B.V., introduse în ţară la 11 ianuarie 2000 prin împuternicit B.V.G.; două autoturisme O.V. şi V.P. pe numele lui R.V., introduse în ţară prin împuternicit B.P.; două autoturisme marca O.V. introduse în ţară la data de 28 mai 2000, introduse în ţară prin împuternicit C.D.I.

Conform datelor comunicate de Biroul Notarului Public F.D., procurile speciale făcute de repatriaţii R.V. pentru numitul L.R. (nr. 63 din 7 ianuarie 2000), P.L. pentru L.R. (nr. 62 din 7 ianuarie 2000) şi de B.V. pentru B.V.G. (nr. 386 din 18 ianuarie 2000) nu au fost autentificate de acest notar public, cu toate acestea, din concluziile raportului de expertiză grafică, rezultă că semnătura, impresiunea, ştampila şi timbrul sec aparţin Notarului Public F.D., în legătură cu aceste aspecte urmând a se continua cercetările într-un dosar separat.

Fiind audiată J.D., lucrător în cadrul Biroului Vamal Gara de Nord, aceasta a declarat că la 22 octombrie 1999, s-au prezentat la biroul vamal respectiv o femeie şi un bărbat, acesta fiind identificat drept inculpatul C.I., care i-a prezentat documentele necesare pentru efectuarea formelor vamale, la un autoturism F.M. şi pentru un V.J.; inculpatul avea o procură specială, prin care a împuternicit să-l reprezinte pe cetăţeanul repatriat D.O., iar după terminarea operaţiunilor, inculpatul a semnat ambele chitanţe vamale.

La data de 15 noiembrie 1999, inculpata S.A.L. a discutat cu inculpatul B.G.M., comisionar vamal la SC A.M.C.S. SRL, având punct de lucru pe lângă B.V.O. mărfuri şi i-a solicitat acestuia să-i asigure efectuarea formelor vamale, în regim de repatriere, cu scutirea de plată a taxelor vamale, pentru două autoturisme G.C., pe numele cetăţeanului repatriat D.S.

Inculpatul B.G.M. a întocmit cele două cereri de vămuire, în numele persoanei repatriate (falsificându-le astfel), după care a mers la B.V.O. mărfuri, unde i-a solicitat inculpatului M.D.I. – inspector vamal, să întocmească formele de vămuire, precizându-i că nu s-au prezentat pentru verificare cele două autoturisme şi nu a venit nici cetăţeanul repatriat.

Inculpatul M.D.I. a fost de acord cu solicitarea inculpatului B.G.M. şi a întocmit chitanţele vamale din 18 noiembrie 1999 şi, întrucât nu existau declaraţii vamale de tranzit, a întocmit două procese verbale de contravenţie, motivând că s-a depăşit termenul de 30 de zile, de efectuare a tranzitului, deşi, în mod legal, trebuia să reţină documentele şi să sesizeze organele de cercetare competente.

După întocmirea formelor vamale, inculpatul M.D.I. a restituit documentele inculpatului B.G.M., care, la rândul său, le-a restituit inculpatei S.A.L., iar aceasta, prin intermediul inculpatului C.I. şi al inculpatei V.V. le-a restituit proprietarilor maşinilor, respectiv numiţii D.M. şi A.S.O.

Martorul T.D.O. a declarat că în luna octombrie 1999 a cunoscut-o pe inculpata V.V., iar prin intermediul acesteia, pe inculpata S.A.L., care s-a oferit să efectueze formele necesare pentru un autoturism G.C., în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A. (maşina o cumpărase de la numitul M.G., persoană cu cetăţenie română şi canadiană).

Întrucât nu avea timpul necesar pentru efectuarea tuturor formalităţilor, T.D.O. a fost de acord cu propunerea inculpatei S.A.L. şi i-a dat acesteia documentele necesare ale maşinii, numerele de înmatriculare canadiene şi suma de bani solicitată.

Ulterior, în luna decembrie 1999, T.D.O. a primit de la inculpata V.V. cartea de identitate a maşinii, certificatul de înmatriculare, documentele fiind pe numele cetăţeanului repatriat D.S., cu privire la acest aspect inculpata V.V. i-a explicat că nu a putut înmatricula autoturismul decât pe numele repatriatului.

Autoturismul G.C., aparţinând cetăţeanului turc S.M. a fost ridicat de la numitul M.L., director al SC R. SRL, unde proprietarul maşinii este asociat unic, acesta neputând fi audiat până în prezent, întrucât este plecat din ţară.

Numitul D.S. a precizat că nu a deţinut şi nici nu a introdus în România autoturisme şi nu îi cunoaşte pe T.D.O. şi I.T.C., iar în legătură cu actele sale de repatriere, declară că l-a desemnat pe numitul P.N., cetăţean din Republica Moldova, căruia i-a dat toate documentele necesare pentru obţinerea repatrierii, a fost împreună cu acesta la autorităţile române, însă nu a intrat în posesia documentelor de repatriere, deoarece numitul P.N. le-a pierdut (fapt confirmat şi de acesta din urmă).

De asemenea, în cursul cercetărilor, a mai rezultat faptul că, pentru efectuarea formelor vamale şi de înmatriculare la cele două autoturisme, au fost folosite două procuri speciale, prin care D.S. i-a împuternicit în acest sens pe numiţii T.D.O. şi I.T.C., procuri care, însă, sunt false, după cum s-a comunicat de la Biroul Notarului Public M.P.

În legătură cu procura respectivă, numitul T.D.O. declară că nu cunoaşte despre existenţa acesteia.

Numitul I.T.C. a declarat că o cunoaşte pe inculpata S.A.L. şi pe un anume I., împreună cu aceştia s-a ocupat de ridicarea documentelor de la organele de poliţie şi R.A.R., pentru mai multe autoturisme vămuite, în regim de repatriere.

La data de 22 decembrie 1999, inculpata S.A.L. a mers din nou la inculpatul B.G.M., solicitându-i efectuarea demersurilor necesare pentru întocmirea formelor de vamă, în numele unei persoane repatriate B.V., pentru două autoturisme marca F.S. şi F.D.

Inculpatul B.G.M. a fost de acord şi a întocmit cererile de vamă pentru ambele maşini, în numele lui B.V., după care a mers la inculpatul M.D.I. inspector vamal, cu documentele primite de la inculpata S.A.L.

Inculpatul M.D.I., fără a verifica prezenţa persoanei repatriate şi cele două maşini, a întocmit formele necesare şi a eliberat chitanţele vamale din 22 decembrie 1999, pe numele lui B.V.

În cursul cercetărilor, a rezultat că auto marca F.D. a fost introdus în România de numitul V.M., iar întrucât taxele vamale erau foarte ridicate, a discutat cu inculpata S.A.L., despre care ştia că are cunoştinţe la birourile vamale, să-l ajute în acest sens. Inculpata a fost de acord şi, în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A., urma să efectueze formele necesare pentru vămuire şi înmatricularea maşinii; de asemenea, inculpata S.A.L. i-a mai cerut ca, în momentul în care se prezenta cu F.D. R.A.R., să se ocupe şi de omologarea autoturismului F.S.

După ce F.D. a fost înmatriculat pe numele persoanei repatriate B.V., inculpatul V.M. l-a vândut cu suma de 12.000 dolari S.U.A. numitului C.G., pe numele căruia a fost, din nou, înmatriculat.

Până în prezent, autoturismul F.S. nu a fost identificat ca înmatriculat în România.

Fiind audiată în cursul cercetărilor, numita B.V. a declarat că, în luna ianuarie 2000, la propunerea lui R.N., s-a deplasat împreună cu acesta şi alţi cetăţeni din Republica Moldova, la Bucureşti, unde a depus la autorităţile române, actele necesare pentru stabilirea domiciliului în România, după care s-a întors la Chişinău, urmând să primească documentele de repatriere de la numitul R.N. Nu a mai primit ulterior actele de la acesta şi nici nu are cunoştinţă despre cele două maşini, F.S. şi F.D. şi nici nu a împuternicit vreo persoană care să efectueze formele necesare de vămuire şi înmatriculare; de asemenea, nu s-a prezentat în acest scop la organele vamale din România.

La data de 19 ianuarie 2000, inculpata S.A.L. s-a prezentat la inculpatul B.G.M. cu documentele necesare pentru efectuarea formelor vamale în numele unei persoane repatriate, B.N., la două autoturisme marca T.A. şi B.C. La rândul său, inculpatul B.G.M. a mers la inculpatul M.D.I., care a efectuat formele vamale pentru cele două autoturisme, eliberând chitanţele vamale din 19 ianuarie 2000, fără a verifica persoana repatriată şi maşinile respective.

În urma verificărilor, s-a stabilit că omologarea celor două autoturisme s-a efectuat la R.A.R. Vâlcea, acestea fiind prezentate pentru verificare de numitul R.C., în prezent cercetat în stare de arest în altă cauză de către I.P.J. Olt, faţă de acesta s-a dispus continuarea cercetărilor într-un dosar separat.

Numitul R.C., pentru a justifica provenienţa autoturismului B.C., a solicitat inculpatei M.V. să-i completeze un contract de consignaţie pentru maşina respectivă, fapt cu care aceasta a fost de acord, fără a examina autovehiculul, întrucât inculpatul i-a promis că-l va aduce mai târziu, însă nu a făcut acest lucru.

Autoturismul marca T.A. a fost înmatriculat pe numele cetăţeanului repatriat B.N., iar la data de 2 februarie 2000 a fost reclamat şi dat în urmărire, iar autoturismul B.C. ca înmatriculat până în prezent în România.

La data de 25 ianuarie 2000, inculpata S.A.L. a mers la inculpatul B.G.M. şi a solicitat efectuarea formelor vamale pe numele cetăţeanului repatriat M.G. pentru două autoturisme marca O.F. şi V.

Inculpatul B.G.M. a întocmit cererile de vămuire în numele lui M.G. şi a mers la B.V.O., la inculpatul M.D.I., care a efectuat formele vamale, fără a verifica situaţia persoanei repatriate şi maşinile şi a eliberat chitanţele vamale din 25 ianuarie 2000.

În urma verificărilor, s-a stabilit că auto marca O.F. a fost înmatriculat pe numele lui M.G., dar, în realitate, maşina aparţinea lui A.F., persoană cu cetăţenie română şi germană, asociat unic la SC A.C. SRL.

Acesta i-a solicitat inculpatului A.M.C. să se ocupe de efectuarea formelor pentru vamă şi înmatricularea maşinii respective, iar inculpatul a luat legătura, în acest scop, cu inculpata V.V., care i-a spus că se va rezolva problema respectivă, în numele unei persoane repatriate, cu inculpata S.A.L., în schimbul sumei de 1.600 dolari S.U.A.

Inculpatul A.M.C. a fost de acord şi i-a dat inculpatei S.A.L. suma de bani solicitată, după care inculpata V.V. s-a ocupat de programarea la R.A.R.; după efectuarea verificării, inculpatul A.M.C. a primit de la cele două inculpate documentele şi chitanţa vamală pentru a merge la Brigada de Poliţie Rutieră, în vederea înmatriculării.

Deoarece pe chitanţa vamală inculpatul M.D.I. a menţionat în mod greşit M.N., în loc de M.G., lucrătorii de poliţie au refuzat înmatricularea, iar inculpatul A.M.C. a discutat cu inculpatele V.V. şi S.A.L. despre cele întâmplate.

Astfel, inculpatul A.M.C., împreună cu inculpata V.V. s-au întâlnit cu inculpatul C.I. care le-a dat cartea de identitate a lui M.G.

Întrucât inculpatul A.M.C. nu cunoştea unde s-a eliberat chitanţa vamală, acesta s-a deplasat la V.O., împreună cu inculpatul C.I., unde au discutat cu inculpatul B.G.M., însă inculpatul M.D.I. nu era de serviciu. Astfel, inculpatul A.M.C. a mers din nou la vamă, de această dată împreună cu inculpatul M.D.I. şi acesta a făcut modificările necesare pe chitanţa vamală.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii M.D.I., V.M., V.V., B.G.M., A.M.C. şi C.I.

În apelul parchetului soluţia primei instanţe a fost criticată pentru nelegalitatea hotărârii de achitare a inculpaţilor, susţinându-se că, încadrarea juridică corectă presupune şi reţinerea infracţiunii de înşelăciune, deoarece, în speţă, ca urmare a săvârşirii infracţiunii vamale, a avut loc şi sustragerea de la plata taxelor vamale. Urmarea imediată a faptei este o stare de pericol, pe când sustragerea de la plata taxelor vamale, prin inducerea în eroare a autorităţii vamale, întruneşte condiţiile privind obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, cât şi condiţia pricinuirii unei pagube.

S-a mai arătat că nu se poate eluda nici structura organizatorică în care inculpaţii au săvârşit faptele, existând în această structură, persoane care luau legătura cu cei care aduceau maşinile, cât şi persoane care făceau legătura cu personalul vamal, care accepta eliberarea chitanţelor vamale, în baza unor acte false.

De asemenea, după cum rezultă din concluziile expertizei grafice, scrisul ce completează rubricile referitoare la datele de stare civilă, data şi semnătura de pe cererile pentru aprobarea stabilirii domiciliului în Bucureşti, înregistrate pe numele R.A., R.V., R.V. (fiul), B.V. şi B.A., precum şi scrisul ce completează menţiunea „am primit originalul", a fost executat de inculpata D.S.

Martorii N.V. şi N.I.V. au precizat că inculpata D.S. se ocupa, în mod frecvent, cu întocmirea actelor privind repatrierea.

În apelul inculpatului M.D.I. s-a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, având în vedere că faptelor le lipseşte un element constitutiv – intenţia şi dacă ar fi ştiut că actele sunt falsificate, nu ar fi sesizat Vama Nădlac şi apoi organele de poliţie, fiind declanşate cercetările în prezenta cauză.

Inculpatul V.M. a susţinut în apelul său că din probele administrate nu rezultă săvârşirea faptelor şi a solicitat achitarea, întrucât s-a prezentat numai la R.A.R., pentru omologarea autoturismului său şi nu la organele vamale, pentru a solicita vreun act şi nici nu a ştiut că actele sunt false. A mai arătat că, la data când s-a reţinut pretinsa activitate infracţională, orice persoană putea cumpăra prin „Mica publicitate" repatrieri prin care avea opţiunea de a cumpăra un autoturism pe numele persoanei repatriate, care beneficia de acest drept şi depune la dosar extras din ziare, în copii xerox.

Inculpata V.V. a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., având în vedere că nu s-a prezentat cu documente la autorităţile vamale, iar faptul că s-a prezentat la R.A.R., pentru a face o programare, nu constituie o infracţiune.

Inculpatul B.G.M. a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că cererile de scutire de vamă puteau fi completate şi de alte persoane, dacă erau semnate de solicitant şi nu a existat nici o înţelegere, în vederea săvârşirii faptelor. Inculpatul nu cunoştea că actele sunt falsificate, astfel că lipseşte intenţia. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul A.M.C. a solicitat achitarea, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că a avut convingerea că actele sunt reale, plătind pentru obţinerea acestora.

Inculpaţii C.I. şi D.S. au solicitat achitarea, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 688 din 31 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, cu următoarea motivare:

„Instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. şi C.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., considerând că fapta nu există, bazându-se pe probele existente la dosar, din care nu a rezultat că inculpaţii s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Astfel, săvârşirea acestei infracţiuni presupune efectuarea unor acte de pregătire, în scopul săvârşirii unor alte infracţiuni.

Aceasta presupune a lua parte la constituirea unei asocieri şi se realizează prin acţiunea fiecărei persoane şi implică un consens neechivoc, o înţelegere de a se asocia, de a se supune unei discipline, de a acţiona potrivit unui plan, toate acestea în perspectiva unei durate în timp. Dispoziţiile art. 323 C. pen., nu sunt aplicabile în cazul unei înţelegeri întâmplătoare între mai multe persoane, cum este cazul în speţă, când fiecare inculpat a acţionat aşa cum a crezut, în funcţie de posibilitatea realizării unui profit ilicit.

De asemenea, pentru a fi coautori ai acestei infracţiuni, este necesar ca toate persoanele să determine constituirea unei astfel de asocieri, să existe o înţelegere de a se asocia.

Această motivare, care se adaugă celei făcute de instanţa de fond, conduce la dispoziţia de achitare a inculpaţilor, pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.".

Instanţa de control judiciar a mai reţinut cu privire la soluţia de achitare a inculpaţilor M.D.I., B.G.M., V.V., C.I., A.M.C., V.M. şi D.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen. şi de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, că instanţa de fond, în mod corect a apreciat că lipseşte elementul inducerii în eroare, respectiv faptul că documentele au fost prezentate unui lucrător vamal, care cunoştea că nu corespund realităţii şi deci, critica parchetului referitoare la greşita achitare a inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu a putut fi primită.

Referitor la apelurile inculpaţilor, instanţa de control judiciar a arătat: „ .. se reţine că situaţia de fapt a fost stabilită în urma administrării probelor, situaţie care, de altfel, nu este contestată de apelanţi.

De asemenea, vinovăţia inculpaţilor este reţinută pe baza situaţiei de fapt şi a activităţii fiecăruia dintre aceştia, fiind motivată amplu şi în mod temeinic în sentinţa atacată.

Pedepsele aplicate sunt corespunzătoare dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi ca modalitate de executare, astfel că apelurile inculpaţilor se vor respinge ca nefondate ..".

În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.D.I., B.G.M., A.M.C., V.V. şi V.M.

În recursul parchetului hotărârile instanţelor au fost criticate, pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

- greşita încadrare juridică dată faptelor;

- greşita achitare a inculpaţilor cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., impunându-se, pe baza ansamblului probator administrat în cauză, condamnarea acestora şi pentru săvârşirea cu vinovăţie a acestei infracţiuni, la pedepse privative de libertate;

- omisiunea aplicării pentru inculpaţii B.G.M. şi M.D.I. a dispoziţiilor art. 65 lit. c) C. pen.

Astfel, s-a motivat că încadrarea juridică dată faptelor de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel pentru inculpaţii M.D.I., B.G.M., V.V. şi C.I., în art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, este greşită; din probatorii reieşind că faptele comise de aceştia întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv, de art. 26, raportat la art. 248 din acelaşi cod, iar fapta inculpatului B.G.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248, raportat la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, s-a motivat în recursul parchetului că este greşită încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţii A.M.C. şi V.M., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi faptei săvârşite de inculpata D.S., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

În şedinţa publică de judecată, reprezentanta parchetului a completat motivele de casare, cu cazul prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., solicitând să se constate, referitor la infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la această infracţiune comise de inculpaţi, că sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.

În recursul parchetului s-a mai arătat că, faţă de ansamblul probator administrat în cauză, nu se poate reţine că inculpaţii nu s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., nu există, atâta timp cât la săvârşirea faptelor inculpata D.S., în perioada mai 1999 – februarie 2000, a determinat 9 persoane din Republica Moldova să întocmească documente de repatriere, iar pentru 4 cetăţeni moldoveni, a înlesnit efectuarea actelor de repatriere, acte care apoi au fost vândute numitei S.A.L. (pentru care s-a disjuns urmărirea penală), iar aceasta le-a folosit, predându-le comisionarului vamal B.G.M. şi respectiv, vameşului M.D.I., care a întocmit actele de vămuire a unui număr de 8 autoturisme, scutindu-le de la plata taxelor vamale, la toate aceste demersuri aducându-şi contribuţia şi ceilalţi inculpaţi care făceau legătura cu personalul vamal sau persoanele repatriate.

Aşadar, prin modul în care a fost organizată activitatea infracţională a inculpaţilor care şi-au conjugat eforturile pentru scutirea de la plata taxelor vamale a unui număr mare de autoturisme (pentru care D.G.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.439.984.635 lei), prin planificarea, repartiţia şi executarea sarcinilor ce reveneau fiecărui participant la atingerea scopului urmărit, fiecare dintre aceştia a realizat că şansele lor de reuşită sunt mai mari prin această asociere, care le-a dat mai multă fermitate şi uşurinţă în evitarea dificultăţilor pe care le-ar fi putut întâmpina în derularea activităţii infracţionale.

În raport de toate aceste considerente, s-a apreciat că în mod greşit instanţele de judecată au dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. şi că se impune, pe baza ansamblului probator administrat, condamnarea inculpaţilor şi pentru această infracţiune.

Şi în sfârşit, în recursul declarat de parchet s-a susţinut că deşi, în mod corect instanţa de fond, le-a aplicat inculpaţilor pedeapsa complementară prevăzută de art. 65, raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., faţă de periculozitatea inculpaţilor, care s-au folosit de funcţiile de declarant vamal şi respectiv, vameş, pentru a săvârşi infracţiunea, se impunea şi aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c), şi anume, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

În recursul inculpatului M.D.I. s-a solicitat, în principal, achitarea: pentru complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.; pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar cu privire la infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, în ipoteza în care cererea principală nu va fi însuşită, a solicitat să se dispună ca pedeapsa rezultantă stabilită, să fie executată în condiţiile art. 86¹ C. pen.

În ipoteza în care, primele două cereri vor fi respinse, să se dispună admiterea în parte a recursului parchetului, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor de graţiere, cu privire la pedeapsă.

Pentru inculpata V.V. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu şi să se constate incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 543/2002, cu privire la pedeapsa aplicată.

În recursul inculpatului B.G.M. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul solicitării parchetului şi a se constata că pedeapsa aplicată este graţiată, în întregime, condiţionat, în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

În recursul inculpatului A.M.C. s-a solicitat admiterea, casarea deciziei atacate şi rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul prevederilor art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, în situaţia în care, în urma analizării probelor de la dosar, se va reţine existenţa faptei penale, să se aprecieze că pedeapsa de 5 luni, deja executată de către inculpat în arest preventiv este suficientă pentru a-şi atinge scopul.

În mod cu totul în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, conform motivului de casare formulat de parchet şi aplicarea dispoziţiilor de graţiere.

În recursul inculpatului V.M. s-a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că inculpatul ar fi înlesnit în vreun fel activitatea infracţională a inculpatei S.A.L.

Recursurile declarate în cauză sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând ansamblul probator de la dosar, se constată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, stabilind în mod just vinovăţia inculpaţilor.

1. Faptele şi împrejurările săvârşirii lor, precum şi vinovăţia inculpaţilor pentru comiterea unor fapte sancţionate de legea penală, fiind corect reţinute de instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţiei reale, nu sunt temeiuri pentru a se dispune achitarea inculpaţilor M.D.I., V.V., B.G.M., A.M.C. şi V.M., cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi respectiv, complicitate la această infracţiune, aşa cum se solicită în recursurile promovate de aceştia; în cauză, fiind stabilit în mod clar că faptele comise de ei sunt încriminate de legea penală.

2. Verificând, însă, textele de lege în care au fost încadrate faptele săvârşite de inculpaţi şi anume, în infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor C.I. şi B.G.M.; de complicitate la această infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor M.D.I., V.V. şi D.S. şi respectiv, de complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, privind pe inculpaţii A.M.C. şi V.M., se constată că încadrarea juridică este greşită.

Potrivit art. 248 C. pen., fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori, îl îndeplineşte, în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat sau al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia, constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Această infracţiune se săvârşeşte numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă.

Sub aspectul laturii obiective, îndeplinirea, cu ştiinţă, în mod defectuos a unui act arată că făptuitorul a acţionat în cadrul îndatoririlor de serviciu, necorespunzător obligaţiilor pe care le avea, iar actul a creat o pagubă patrimoniului unei instituţii de stat sau unităţii la care se referă art. 145 C. pen. şi al cărei funcţionar sau funcţionar public este, neavând relevanţă dacă a încălcat una sau mai multe îndatoriri ori dacă le-a nesocotit integral sau parţial.

Iar, conform art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), este complice persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei faptei prevăzute de legea penală.

Ori, din probele administrate în cauză rezultă că fapta inculpatului B.G.M., care în calitate de declarant vamal la SC A.M.C.S. SRL a prezentat la B.V.O. documentele vamale în vederea întocmirii formalităţilor de vămuire în regim de repatriere, fără plata taxelor vamale pentru 8 autoturisme, pe numele a 4 cetăţeni moldoveni: D.S., B.V., B.N. şi M.G., cunoscând că documentele sunt falsificate şi prin aceasta a cauzat o pagubă importantă D.G.V. B.V.O. Mărfuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.

De asemenea, faptele inculpatului C.I., care a efectuat demersurile necesare pentru întocmirea formelor vamale, în regim de repatriere, pentru 4 autoturisme, pe numele a doi cetăţeni din Republica Moldova, D.O. şi M.G., cu scutirea de la plata taxelor vamale, în valoare de 194.284.293 lei, cunoscând că documentele sunt false, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului M.D.I., care în calitate de inspector vamal, a eliberat chitanţe vamale pentru 8 autoturisme după ce a primit de la inculpatul B.G.M. actele acestora, cunoscând că sunt false şi fără să efectueze verificările necesare, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ceea ce priveşte pe inculpatele V.V. şi D.S., faptele acestora de a procura acte de repatriere pentru 4 cetăţeni moldoveni, pe baza cărora au introdus în ţară 8 autoturisme scutite de la plata taxelor vamale, prin prezentarea vameşului a documentelor fictive de achiziţionare a altor autoturisme, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

Tot altfel, faptele inculpatului A.M.C. care în vederea efectuării formelor vamale, cu scutire de la plata taxelor vamale, pe numele unei persoane repatriate (M.G.), pentru autoturismul O.F., a predat agentului vamal actele originale ale maşinii, nr. de înmatriculare şi suma cerută în acest scop, cauzând un prejudiciu de 54.366.612 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

Faptele inculpatului V.M., care a efectuat demersuri pentru întocmirea formelor vamale pentru 2 autoturisme, în numele unei persoane repatriate (B.V.), folosind acte falsificate în vederea scutirii de la plata taxelor vamale, cauzând un prejudiciu de 142.642.016 lei, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen.

În consecinţă, critica formulată de parchet şi de inculpaţi privind greşita încadrarea juridică a faptelor comise, fiind fondată, prin admiterea recursurilor, se va dispune, conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, după cum se va arăta în continuare şi se va dispune condamnarea lor.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru aceste infracţiuni, Curtea va avea în vedere, conform art. 72 şi art. 52 C. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii, modalitatea de comitere, contribuţia fiecărui inculpat, dar şi datele personale ale inculpaţilor, toţi fără antecedente penale. Astfel,

- pentru inculpatul B.G.M., va schimba încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul C.I., din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor texte de lege, îl va condamna la 3 ani închisoare;

- pentru inculpatul M.D.I., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna la 3 ani închisoare;

- pentru inculpatul A.M.C., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., texte de lege în baza cărora, îl va condamna pe numitul inculpat la 2 ani închisoare;

- pentru inculpata V.V., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor din urmă texte de lege o va condamna pe inculpată la 3 ani închisoare.

- pentru inculpata D.S., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor din urmă texte de lege o va condamna pe inculpată la 2 ani închisoare;

- pentru inculpatul V.M., din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. şi în baza acestor din urmă texte de lege, îl va condamna pe inculpat la 2 ani închisoare.

Se va constata că pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, 3 ani închisoare şi respectiv de 2 ani închisoare aplicate inculpaţilor B.G.M., M.D.I., C.I., V.V., D.S., A.M.C. şi V.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 248, cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); pentru infracţiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sau pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., conform celor mai sus arătate, sunt graţiate în întregime, condiţionat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.

3. În ce priveşte solicitarea din recursul parchetului de a se aplica pentru inculpaţii M.D.I. şi B.G.M. a dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., se reţin următoarele:

Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită de legiuitor şi de instanţa de judecată, pe lângă pedeapsa principală.

Ca sancţiuni penale, şi pedepsele complementare îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcţii de constrângere şi de reeducare, funcţionând ca pedepse obligatorii sau facultative.

Cu privire la sancţionarea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor B.G.M. şi M.D.I., respectiv infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la această infracţiune, se observă că textele de lege incriminatoare nu prevăd în mod obligatoriu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, iar, în speţă, în raport de pericolul social concret al faptelor comise şi de persoana inculpaţilor, Curtea apreciază că nu se impune aplicarea faţă de cei doi inculpaţi a pedepsei complementare prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), inclusiv aceea a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura celei de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută la lit. c) a aceluiaşi text de lege, astfel încât, critica formulată de parchet sub acest aspect, nu va fi primită.

4. În ce priveşte critica formulată de parchet, sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor M.D.I., B.G.M., V.V., D.S. şi C.I., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 323 C. pen., se constată că nu este fondată.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri.

Din examinarea acestui text de lege, rezultă că pentru existenţa infracţiunii, în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, trebuie să existe o acţiune de asociere, ceea ce înseamnă o grupare de mai multe persoane cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu anumite reguli privind ierarhia şi rolurile fiecăruia dintre participanţi şi implică un consens neechivoc, o înţelegere de a se asocia, potrivit unui plan, toate acestea, în perspectiva unei durate în timp.

Ori, în cauză, din examinarea probelor rezultă, aşa cum au reţinut şi instanţele, de fond şi de apel, că nu este dovedită o asemenea acţiune de asociere între participanţi, că ei ar fi acţionat în baza unui plan prestabilit ci, la propunerea numitei S.A.L., care îi cunoştea pe inculpaţi şi care s-a folosit de posibilităţile de care aceştia dispuneau, fiecare dintre inculpaţi a acţionat aşa cum a crezut, în funcţie de posibilitatea realizării unui profit ilicit, fără însă a se organiza în acest scop şi prin urmare, soluţia pronunţată de instanţe, în sensul achitării inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., fiind temeinică şi legală, solicitarea parchetului de a se dispune condamnarea lor şi pentru această infracţiune, nu poate fi primită.

5. Fondată se dovedeşte, însă, critica formulată de inculpatul M.D.I. sub aspectul greşitei sale condamnări pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

Conform art. 289 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a însera unele date sau împrejurări, constituie infracţiunea de fals intelectual.

În speţă, instanţa de fond a reţinut cu privire la infracţiunea de fals intelectual că, inculpatul M.D.I., în calitate de inspector vamal, funcţionar public, a întocmit chitanţele vamale fără a efectua controlul fizic al autoturismelor şi al persoanelor repatriate.

Ordinul M.F. nr. 1075/1997 reglementa la acea dată procedura de primire şi verificare a lucrărilor de vămuire. Conform acestuia, precum şi a Regulamentului pentru aplicarea Codului vamal, seturile de documente erau prezentate printr-un comisionar vamal abilitat, care acţiona în numele solicitantului. Comisionarii vamali îşi desfăşurau activitatea în cadrul biroului vamal, iar contractul dintre ei şi solicitantul vămuirii este un contract de mandat.

Din nici un text de lege nu transpare obligativitatea prezenţei fizice a fiecărui autoturism la vămuire, aceasta făcându-se, aşa cum a arătat şi martorul G.D., prin sondaj.

De altfel, nici rechizitoriul, activităţile ce trebuiau efectuate pentru vămuire, nu menţionează obligativitatea prezenţei fizice a acestora la acel moment.

Cât priveşte neverificarea persoanei solicitante, prezentarea setului de documente de către prepusul comisionarului vamal, în temeiul contractului de mandat, era suficientă ca lucrătorul vamal să poată efectua operaţiunea de vămuire, având reprezentarea că inculpatul B.G.M. acţionează în numele şi pe seama acestuia. Edificatoare în acest sens este declaraţia martorului G.D., care a afirmat că se acceptau şi cereri de vămuire ce nu erau întocmite de către solicitant ci de comisionarul vamal.

Faţă de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că în cauză nu a fost dovedită obligativitatea inculpatului M.D.I. de a verifica prezenţa fizică a fiecărui autoturism la vămuire cât şi a persoanei solicitante, nefiind astfel probat că el a săvârşit infracţiunea de fals intelectual la întocmirea documentelor vamale, prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., se impune achitarea inculpatului.

În concluzie, conform celor ce preced, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii M.D.I., B.G.M., A.M.C., V.V. şi V.M., va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe numai cu privire la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor C.I. şi B.G.M., de complicitate la aceeaşi faptă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor M.D.I., V.V. şi D.S. şi respectiv de complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, privind pe inculpaţii A.M.C. şi V.M., iar în ce priveşte pe inculpatul M.D.I., referitor la dispoziţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii M.D.I., B.G.M., A.M.C., V.V. şi V.M., împotriva deciziei penale nr. 688 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 388 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor C.I. şi B.G.M., de complicitate la aceeaşi faptă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinută în sarcina inculpaţilor M.D.I., V.V. şi D.S. şi respectiv de complicitate, prevăzută de art. 26, raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, privind pe inculpaţii A.M.C. şi V.M., iar în ce priveşte pe inculpatul M.D.I., referitor la dispoziţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.D.I., de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina numiţilor inculpaţi, după cum urmează:

- pentru inculpatul B.G.M. din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestor din urmă texte de lege, condamnă pe numitul inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru inculpatul C.I. din infracţiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza acestor texte de lege, condamnă pe numitul inculpat la 3 ani închisoare;

- pentru inculpatul M.D.I. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestor texte de lege, condamnă pe numitul inculpat la 3 ani închisoare;

- pentru inculpatul A.M.C. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe numitul inculpat la 2 ani închisoare;

- pentru inculpata V.V. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe numita inculpată la 3 ani închisoare;

- pentru inculpata D.S. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi în baza acestor din urmă texte de lege, condamnă pe numita inculpată la 2 ani închisoare;

- pentru inculpatul V.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. şi în baza acestor din urmă texte de lege, condamnă pe numitul inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. şi de complicitate la această infracţiune sunt graţiate, în întregime, condiţionat.

Atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. achită pe inculpatul M.D.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Constată că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv, după cum urmează:

- M.D.I. de la 15 iunie 2000 până la 15 iulie 2000 şi de la 17 iulie 2000 până la 26 septembrie 2000.

- B.G.M., A.M.C. şi V.V. de la 15 iunie 2000 până la 24 octombrie 2000;

- D.S. şi C.I. de la 6 iulie 2000 până la punerea efectivă în libertate.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariile de avocat în sumă de câte 400.000 lei, cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor A.M.C., D.S. şi C.I. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 5947/2004. Penal. Plîngere. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 5922/2004. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 5946/2004. Penal. Plângere. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5947/2004. Penal. Plîngere. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5962/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5965/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5967/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs ICCJ. Decizia nr. 5968/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs