ICCJ. Decizia nr. 6001/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 6001/2004

Dosar nr. 4195/2004

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 342 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul P.M. la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a dedus prevenţia de la 23 aprilie 2002 la 14 mai 2002 şi a respins cererea de despăgubiri civile formulată de P.A.

În baza art. 188 din Legea nr. 1978, a obligat inculpatul la 7.953.754 lei către Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că la data de 20 noiembrie 2001, fiind în stare de ebrietate, a lovit cu pietre poarta părţii vătămate P.A. cu scopul de a se apăra de câini.

Partea vătămată a ieşit la poartă, înarmat cu o secure, afectat de zgomot, având în vedere şi ora târzie, 22,00 la care avea loc incidentul.

Fără nici un avertisment, inculpatul P.M. l-a lovit cu capul în figură, apoi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu toporişca ce i-a căzut acestuia din mână provocându-i fracturi costale C 10, C 11 dreaptă, cât şi o plagă penetrantă cu evisceraţie de mare epiplon ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.

Apelul recurentului a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, iar cel al părţii civile P.A. a fost admis, dispunând ca inculpatul să-i plătească 30.000.000 lei daune materiale (Decizia penală nr. 238 din 29 iunie 2004).

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând aplicarea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Recursul nu este fondat.

Instanţele de fond şi de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat.

Din nici o probă nu a rezultat că lovirea părţii civile a fost urmare stării de tulburare provocată de acesta inculpatului.

Partea civilă P.A. s-a înarmat cu o toporişcă necunoscând împrejurarea că cel care a provocat zgomot era nepotul său, nu a avut nici o intenţie de a-l ataca pe acesta, ci din contră, pe neaşteptate a fost lovit iniţial cu capul, iar apoi cu toporişca.

Actul medico legal relevă lovire activă cu obiect tăietor înţepător, fiind exclus autoprovocarea, ceea ce infirmă susţinerea inculpatului că partea civilă a căzut în topor.

Ca atare, nu se confirmă existenţa scuzei provocării, sub acest aspect cele două hotărârii fiind temeinice şi legale.

Cât priveşte pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată, aceasta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Fapta prezintă un pericol social crescut fiind o infracţiune contra vieţii, urmările acesteia asupra părţii vătămate, în vârstă de 71 de ani au fost deosebite, viaţa fiindu-i pusă în primejdie; pe de altă parte, instanţele au avut în vedere şi vârsta inculpatului cât şi lipsa antecedentelor penale.

În consecinţă, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor.

Inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 238 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6001/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs