ICCJ. Decizia nr. 6065/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6065/2004
Dosar nr. 3503/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32/ F din 17 mai 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a condamnat pe:
1. Inculpatul A.S. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin ultim C. pen., cu referire la art. 76 lit. c) C. pen.
2. Inculpatul S.S. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26, raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin ultim din Codul penal, raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte un an şi 6 luni închisoare, aplicate celor doi inculpaţi, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat în folosul statului, de la inculpatul A.S., suma de 4.500.000 lei şi suma de 420.000 lei reprezentând contravaloarea unui miel în greutate de 12 kg (preţ 35.000 lei/ kg).
Conform art. 30 din Legea 78/2000, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta va fi publicată în ziarul local, Monitorul de Brăila.
A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului câte 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 3 iulie 2002, inculpatul A.S., subcomisar, ofiţer specialist în cadrul Serviciului Cercetări Penale la I.P.J. Brăila, a pretins şi primit în mod repetat, prin intermediul coinculpatului S.S., de la I.N. suma de 4,5 milioane lei şi un milion lei pentru a-i înlesni vorbitor cu soţul său, arestat în dosarul nr. 148/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
I.N. a relatat că inculpatul l-a scos din arest pe I.N., de 4-5 ori, l-a dus în biroul său, numai după ce S.S. a discutat cu acesta şi i-a înmânat, sumele de bani solicitate.
I.N., soţul denunţătoarei I.N. a fost cercetat în stare de arest preventiv şi a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1), teza a II-a C. pen., iar faţă de S.S. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Aceeaşi cauză a fost înregistrată la I.P.J. Brăila sub nr. 7202 din 14 martie 2002 şi i-a fost repartizată spre instrumentare inculpatului A.S., fapt dovedit de actele întocmite de acesta: referat de punere în mişcare a acţiunii penale, referat cu propunerea de prelungire a arestării preventive, bonuri de scoatere din arest a inculpatului I.N.
Din conţinutul adresei nr. 47325 din 15 iulie 2003 a I.P.J. Brăila, serviciul cercetări penale rezultă că inculpatul I.N. a avut aprobat vorbitor la data de 11 aprilie 2002 şi 10 mai 2005, conform cererilor aprobate de şeful Serviciului cercetări penale, iar pentru a-i înlesni vorbitor cu membrii familiei în afara cadrului legal, inculpatul A.S. l-a scos pe I.N. din arest şi l-a dus în biroul său, în zilele de 14 martie 2002, orele 15,30-15,40; 15 martie 2002, orele 13,25-13,50; 8 aprilie 2002 orele 8,00-8,20; 12 aprilie 2002, orele 15,25 – 16,00; 19 aprilie 2002 orale 13,55-14,15; 26 aprilie 2002 orele 15,35-15,55; 14 mai 2002 orele 11,50-12,50.
Prin rezoluţia din 20 mai 2003 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de S.S. şi A.S.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A.S. a declarat că având dubii asupra vinovăţiei inculpatului I.N. şi pentru faptul că membrilor familiei le-a fost refuzat vorbitorul, iar printre aceştia se afla şi fiica inculpatului, a cerut la arest, ca ofiţer de cercetare penală, aducerea inculpatului în biroul său, unde i-a înlesnit vorbitor cu membrii familiei, fapte realizate o dată sau de două ori din omenie.
În urma confruntării cu martorii I.N. şi B.G., precum şi cu inculpatul S.S. a recunoscut că a primit în preajma sărbătorilor de Paşti 2002, un miel de la acesta, însă nu a recunoscut că bunul provenea de la martora I.N., soţia inculpatului I.N.
A mai recunoscut că nu avea ca atribuţie de serviciu acordarea vorbitorului, această aprobare intrând în atribuţiile şefului serviciului şi a şefului unităţii dar cu toate acestea folosindu-şi calitatea de anchetator, l-a scos pe inculpat din arest pentru vorbitor, faptă ce constituie o infracţiune necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Nu a recunoscut că a făcut acte de urmărire penală favorabile inculpatului I.N., însă a recunoscut şi însuşit bonurile de scoatere din arest din datele de 26 aprilie 2002, 8 aprilie 2002, 12 aprilie 2002, 19 aprilie 2002, 15 martie 2002, 14 martie 2002 şi 3 martie 2002.
Inculpatul S.S. în declaraţiile date, a recunoscut că a intervenit pe lângă inculpatul A.S. pentru a le facilita martorilor I.N. şi B.G., vorbitor cu inculpatul I.N. în biroul inculpatului A.S. de 4 ori în afara aprobărilor legale, însă nu a recunoscut că pentru aceste facilităţi i-a dat inculpatului A.S. în mod repetat suma de 4,5 milioane lei, ci doar un miel în greutate de 12 kg (preţ. 35.000 lei/ kg), bun pe care i l-a dus împreună cu martorul B.G. la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Brăila, pe o străduţă unde inculpatul avea parcat autoturismul proprietate personală.
Din declaraţiile martorilor I.N., B.G., I.N. şi din confruntările acestora cu inculpaţii, rezultă că în perioada cât I.N. a fost arestat, inculpatul S.S., i-a solicitat martorei I.N. în mod repetat suma de 4,5 milioane lei (în cuantum de 1.000.000 – 1.500.000 lei) şi un milion lei pe care le-a dat inculpatului A.S. care l-a scos la vorbitor, în biroul său de cel puţin 5 ori pe I.N. în afara dispoziţiilor legale, profitând de faptul că ancheta cauza în care era implicat acesta ca inculpat arestat.
Inculpatul S.S. a figurat ca făptuitor alături de I.N. în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 148/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Inculpatul A.S. audiat de instanţa de judecată la 27 noiembrie 2003 a relatat că din omenie a înlesnit vorbitor familiei I. de 1-2 ori, că printre persoanele care veneau la vorbitor se afla soţia şi fiica numitului I.N. şi una sau două persoane pe care nu le cunoştea.
Inculpatul a mai declarat că nu a fost rugat pentru a facilita vorbitor de membrii familiei I. sau de alte persoane şi nu a primit bani sau alte bunuri în acest scop, întrucât în virtutea atribuţiilor de serviciu putea să scoată din arest o persoană atunci când era în interesul cercetărilor penale.
A mai susţinut că nu s-a întâlnit niciodată cu inculpatul S.S. în faţa Consiliului Judeţean Brăila şi nici în spatele I.J.P. Brăila.
Din conţinutul declaraţiei martorei I.N. rezultă că după punerea în libertate a inculpatului S.S. i-a dat acestuia suma de 4,5 milioane lei pentru a-i fi înmânate inculpatului A.S.
Referitor la această sumă martora a declarat că mai întâi a dat suma de 1,5 milioane lei inculpatului S.S. în prezenţa martorului B.G., apoi un milion de lei cu ocazia anchetei penale, prezent fiind acelaşi martor B.G. şi încă un milion de lei când s-a deplasat la Brăila însoţită fiind de inculpatul S.S. şi martorul B.G.
Cu privire la această ultimă sumă de bani, martora a declarat că ajunşi la Brăila, respectiv la Casa A.F., inculpatul S.S. l-a chemat pe inculpatul A.S., împrejurare în care acesta din urmă a primit banii şi personal a văzut acest fapt.
Că, treptat, şi de fiecare dată când mergeau la Brăila pentru vorbitor i-a mai dat inculpatului S.S. câte 500.000 lei şi în acest fel a înţeles că întreaga sumă a fost dată inculpatului A.S.
A mai declarat martora că vorbitorul avea loc în biroul inculpatului A.S. uneori fiind prezent şi inculpatul S.S.
Că, ori de câte ori a avut vorbitor, inculpatul S.S. urca în biroul martorului A.S. cu banii pe care acesta îi încasa şi apoi era anunţată de inculpatul S.S. să meargă la vorbitor.
Martora a mai relatat că de fiecare dată a fost însoţită de martorul B.G., iar cu ocazia sărbătorilor de Paşti, acesta din urmă însoţit de inculpatul S.S. i-au dat un miel inculpatului A.S.
Aceeaşi martoră a mai precizat că suma de bani pe care i-a dat-o inculpatului S.S. pentru tragerea curentului electric nu are nici o legătură cu suma de bani dată inculpatului A.S.
După punerea în libertate a soţului acesteia şi pentru ca adevărul să iasă la iveală l-a înregistrat pe inculpatul S.S. pe o casetă aflată la dosarul cauzei.
Instanţa de fond coroborând declaraţiile inculpaţilor S.S. şi A.S. date organelor de urmărire penală şi respectiv 74-80 dosar urmărire penală şi instanţei de judecată, cu celelalte probe administrate în cauză, declaraţiile martorilor I.N., I.N., B.G., bonurile scoaterii din arest pe I.N., procesele verbale de confruntare întocmite de procuror astfel cum au fost expuse mai sus, constată că situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare al instanţei şi implicit existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor.
Din analiza materialului probator rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul S.S. a intervenit pe lângă inculpatul A.S. pentru a le facilita vorbitor martorilor I.N. şi B.G. cu inculpatul I.N., de mai multe ori, în afara aprobărilor legale.
Că este aşa rezultă din adresa din 15 iulie 2003 a I.P.J. Brăila, potrivit căreia conform art. 27 din Instrucţiunile nr. 901 din 10 mai 1999 privind reglementarea, organizarea şi funcţionarea locurilor de reţinere şi de arest preventiv din M.I., arestaţii preventiv pot fi vizitaţi o dată pe lună de către membrii lor de familie cu aprobarea după caz a şefului unităţii, a şefului formaţiunii de cercetare penală, a procurorului sau a instanţei de judecată.
Inculpatul I.N. a fost arestat la 13 martie 2002 şi a avut aprobat vorbitor la datele de 18 aprilie 2002 şi 10 mai 2002.
Prezentându-i-se bonurile de scoatere din arest a inculpatului I.N. din datele de 26 aprilie 2002, 8 aprilie 2002, 11 aprilie 2002, 19 aprilie 2002, 15 martie 2002, 14 martie 2002 şi 3 mai 2002 inculpatul A.S. şi le-a însuşit şi a declarat că le-a semnat în calitate de anchetator.
Coroborând datele bonurilor de scoatere din arest cu data luării declaraţiilor I.N., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 148/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila rezultă că inculpatul N.I. a fost audiat la data de 13 februarie 2002 şi 11 mai 2002 când a fost confruntat cu T.V. şi C.Ş. şi i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, infirmându-se astfel susţinerile inculpatului A.S.
Încălcarea atribuţiilor de serviciu cu privire la scoaterea din arest a inculpatului I.N. este confirmată şi de inculpatul S.S. care prin declaraţiile date a recunoscut că a intervenit de 4-5 ori pe lângă inculpatul A.S. pentru a facilita vorbitor martorilor I.N. şi B.G.
Referitor la suma de 4,5 milioane lei reţinută prin actul de sesizare ca fiind primită de inculpatul A.S. prin intermediul inculpatului S.S.
Din declaraţia martorei I.N. dată procurorului rezultă că inculpatul S.S. i-a pretins suma de 4,5 milioane lei pe care trebuia să o dea subcomisarului A.S. pentru a-l scoate pe soţul său la vorbitor şi că o singură dată a fost de faţă când S.S. i-a dat subcomisarului A.S. suma de 1.000.000 lei în timp ce se aflau în zona Consiliului Judeţean Brăila. Din cele 4 cereri, o singură dată inculpatul S.S. i-a cerut 1.500.000 lei în celelalte cazuri afirmând "dacă vrei să-l vezi pe soţul tău, mai dai 1.000.000 lei".
Şi martorul B.G. prin declaraţiile date a confirmat că în trei rânduri cumnata i-a dat inculpatului S.S., de două ori câte 1.000.000 lei şi o singură dată 1.500.000 lei.
Acelaşi martor a mai declarat că l-a văzut o singură dată pe inculpatul S.S. ducându-se după inculpatul A.S. pe o străduţă unde acesta din urmă avea parcată maşina.
Aceeaşi poziţie de menţinere a declaraţiilor au avut-o martorii şi în faţa instanţei de judecată, depoziţii care coroborate cu actele din dosar referitoare la datele de vorbitor, conduc la concluzia credibilităţii afirmaţiilor acestora.
Din declaraţiile aceloraşi martori, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor este dovedit şi faptul că inculpatul A.S. în preajma sărbătorilor de Paşte 2002 a primit un miel în greutate de 12 kg.
Referitor la caseta audio existentă la dosarul cauzei, în art. 916 alin. (2) C. proc. pen., se prevede însă că pot constitui mijloace de probă şi înregistrările prezentate de părţi, dacă nu sunt interzise de lege.
Martorii I.N. şi I.N. au relatat că după ce acesta din urmă a fost pus în libertate, la solicitarea inculpatului S.S. l-au primit la domiciliul lor, iar cu această ocazie l-au înregistrat pe o casetă în care acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Din conţinutul procesului verbal de redare a convorbirilor dintre martori I.N. şi inculpatul S.S. rezultă că inculpatul S.S. a primit în mod repetat suma de 4,5 milioane pe care a dat-o inculpatului A.S.
În contextul materialului probator administrat în cauza de faţă, stabilită fiind existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor, procesul verbal de redare a convorbirilor dintre martorii I.N., I.N., inculpatul S.S. şi caseta audio pot fi apreciate ca probe verosimile.
Împotriva sentinţei penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a declarat recurs inculpatul A.S. arătând că instanţa de fond, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat o hotărâre ca urmare a unei grave erori de fapt. S-a reţinut că acesta a primit mită deşi nici o probă a dosarului nu justifică această acuzaţie.
Recursul este nefondat.
Din examinarea dosarului cauzei în raport cu susţinerile recurentului se constată, contrar motivului invocat, că prima instanţă a constatat că s-au admis toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele necesare.
Totodată, prima instanţă a făcut o amplă şi judicioasă analiză a probelor administrate şi a susţinerilor inculpaţilor, le-a apreciat în mod just, reţinând corect situaţia de fapt şi vinovăţia în concordanţă cu materialul probator administrat, astfel cum au fost expuse în cuprinsul sentinţei şi necombătut prin alte probe.
În această situaţie nu se poate susţine ca soluţia de condamnare este consecinţa unei grave erori de fapt.
Critica adusă sentinţei recurate fiind nefondată şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpatul A.S. urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.S. împotriva sentinţei penale nr. 32/ F din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6048/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 6067/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
