ICCJ. Decizia nr. 6048/2004. Penal. întrerupere executare pedeapă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6048/2004
Dosar nr. 3876/2004
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 626 din 11 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul M.L. cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea cererii sale, întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, condamnatul a menţionat că se află în executarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare cu consecinţe materiale grave pentru el, întrucât imobilul proprietate personală se află într-o stare de degradare avansată, fiind folosit în mod abuziv de către chiriaşi.
În cauză s-au dispus şi efectuat două anchete sociale: una la adresa indicată de inculpat, şi anume str. Căderea Bastiliei şi una la domiciliul condamnatului în comuna Aninoasa, judeţul Dâmboviţa.
Din relaţiile comunicate, rezultă că la adresa din str. Căderea Bastiliei nu locuieşte familia condamnatului, în imobil funcţionând de mai mulţi ani o secţie a I.P.B., iar în comuna Aninoasa, locuiesc părinţii condamnatului, pensionari, care au probleme grave de sănătate, dar se întreţin cu pensiile pe care le au (3.200.000 lei împreună lunar).
M.L. are doi copii minori, care locuiesc împreună cu mama lor, V.E., concubina inculpatului, profesoară de limba şi literatura română, în comuna Bălţeşti (lângă Ploieşti).
În raport cu datele menţionate, instanţa a constatat că nu se poate reţine existenţa unor împrejurări speciale, în sensul legii „pentru a conduce la concluzia necesităţii întreruperii executării pedepsei".
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 449 din 15 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.L., care a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie, cu referire la problemele grave cu care se confruntă familia sa, apreciind că „problemele invocate de petent nu pot fi rezolvate într-un timp relativ scurt (de maxim 3 luni, cât prevede legea), iar acestea erau preexistente încarcerării petentului".
În termen legal, cu invocarea aceluiaşi caz de netemeinicie, condamnatul a declarat recurs, solicitând ca, prin admiterea acestuia şi casarea hotărârilor, să se dispună întreruperea executării pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi trafic de influenţă.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fa trimitere cele ale art. 455 din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează". În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Revenind la cauză se constată, din datele puse la dispoziţia instanţei că nu rezultă în mod clar problemele pe care le-ar ridica pentru condamnat, imobilul din str. Căderea Bastiliei, ocupat de o instituţie, aşa cum nici din examinarea condiţiilor în care trăieşte familia sa nu rezultă nişte împrejurări speciale, în sensul legii penale, care să genereze consecinţele grave pentru condamnat dacă continuă să-şi execute pedeapsa.
Aşa fiind, instanţele nu au comis „o eroare gravă de fapt", în aprecierea situaţiei reale în care se află familia condamnatului, aceasta rezultând din probele complet analizate şi just apreciate.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.L. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 449 din 15 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 189 din acelaşi cod, obligă condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6045/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6065/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
