ICCJ. Decizia nr. 6074/2004. Penal. Art.211alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6074/2004
Dosar nr. 5793/2004
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238/ S din 5 mai 2004, Tribunalul Bucureşti a condamnat pe inculpatul O.O.A., în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, la nouă pedepse de 9 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a şapte infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 3, 5, 6, 9, 11, 4, 7 din rechizitoriu), pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 10 rechizitoriu) şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 8 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, rezultând în final pedeapsa de 13 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului O.O.A., prin sentinţa penală nr. 2330/2001 a Judecătoriei Braşov şi s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, care se contopeşte cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus, inculpatul O.O.A. având de executat în final pedeapsa de 15 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), art. 350 C. proc. pen., art. 23 din Constituţie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa finală de executat, perioada reţinerii şi a arestării preventive, din 15 august 2001 – 10 aprilie 2001 şi de la 22 septembrie 2003 la zi.
Inculpatul B.C., în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, a fost condamnat la 11 pedepse de câte 9 ani închisoare fiecare, pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit., alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 5, 8, 9, 1, 7 din rechizitoriu), pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 2, 3, 4, 6, 11 din rechizitoriu) şi pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 10 rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 5 ani închisoare, având de executat în final, 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 23 din Constituţie.
S-a dedus din pedeapsa de executat perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2003 la zi.
Inculpatul M.L.I., în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, a fost condamnat la zece pedepse de 9 ani închisoare fiecare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 2, 8, 11 rechizitoriu), pentru săvârşirea a şase infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 1, 3, 5, 6, 7, 9 din rechizitoriu) şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) C. pen. (pct. 10 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 23 din Constituţie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu 22 octombrie 2003, la zi.
S-a constatat că părţile vătămate G.C., S.S., S.M., C.M., G.Şt., C.M., J.M., S.S., T.A., C.G., SC Z.T.L. SRL, SC R.T. SRL, SC S. SRL, SC M. SRL, SC C.B.S. SRL, SC C. SRL, SC T.I. SRL nu s-au constituit părţi civile.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M. şi în consecinţă, inculpaţii O.O.A., B.C. şi M.L.I., au fost obligaţi în solidar, la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de daune morale şi la plata sumei de 5.000.000 lei daune materiale către partea civilă P.M. respingând restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.
S-a dispus confiscarea specială a sumei de 3.945.000 lei de la inculpatul O.O.A., a sumei de 4.762.500 lei de la inculpatul B.C. şi a sumei de 4.762.500 lei de la inculpatul M.L.I.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii O.O.A. şi B.C. la plata sumei de 7.300.000 lei fiecare şi inculpatul M.L.I. la plata sumei de 6.500.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 1.200.000 lei reprezintă onorarii apărători din oficiu şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea stare de fapt:
În perioada iulie – septembrie 2003, în baza unor înţelegeri prealabile, inculpaţii, prin violenţă, au smuls bijuteriile ce le purtau la gât părţile vătămate constituite în cauză.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii O.O.A., B.C. şi M.L.I. au declarat apel, solicitând redozarea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 291 din 24 august 2004, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile inculpaţilor, dispunând reducerea pedepselor aplicate: inculpatul O.O.A. urmând a executa în final pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare, iar inculpaţii B.C. şi M.L.I. vor executa pedeapsa de câte 11 ani închisoare.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs procurorul, solicitând menţinerea sentinţei instanţei de fond, cât şi inculpaţii care au solicitat prin reaprecierea circumstanţelor personale reducerea pedepselor.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14, cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată recursurile nefondate.
Instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în concordanţă cu probele administrate, după cum şi încadrarea juridică corespunzătoare în prevederile infracţiunii de tâlhărie calificată.
Criticile formulate privind greşita individualizare a pedepselor aplicate nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţele au acordat semnificaţia corespunzătoare unei suite de elemente, rezultate din probe, singure în măsură să facă o justă individualizare a pedepselor conform criteriilor înscrise în textul de lege menţionat.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret nu se poate face abstracţie de circumstanţele reale în care s-au comis faptele, impactul fizic şi psihologic creat prin violenţele manifestate asupra a 20 de părţi vătămate, cărora le-au fost smulse bijuterii, din aceasta rezultând şi perseverenţa infracţională.
Sub aspectul circumstanţelor personale rezultă din fişele de antecedente penale că aceştia au mai comis alte fapte penale.
Faţă de gravitatea faptelor în condiţiile agravantei prin modul cum au acţionat inculpaţii, pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu poate fi criticată ca fiind injust individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), impunându-se a se menţine în cuantumul fixat pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Nefiind nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii B.C., M.L.I. şi O.O.A. vor fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii B.C., M.L.I. şi O.O.A. împotriva deciziei penale nr. 291 din 24 august 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 22 septembrie 2003 la 17 noiembrie 2004, pentru inculpatul B.C., de la 22 octombrie 2003 la 17 noiembrie 2004, pentru inculpatul M.L.I., de la 15 august 2001 la 10 aprilie 2002 şi de la 22 septembrie 2003 la 17 noiembrie 2004, pentru inculpatul O.O.A.
Obligă pe recurenţii B.C. şi O.O.A. să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe inculpatul M.L.I. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6067/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6077/2004. Penal. Art.290, 291, 215 alin.2... → |
|---|
