ICCJ. Decizia nr. 6600/2004. Penal. Art.329 alin.3. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6600/2004
Dosar nr. 3915/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 224 din 19 februarie 2004,condamnă pe inculpaţii:
1. G.I.V. la:
a) 7 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.;
b) 5 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) – (3) C. pen., cele două pedepse fiind, conform art. 33 şi art. 34 din acelaşi cod, contopite în cea mai grea;
2. Ţ.V. la:
a) 7 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) – (3) C. pen.;
b) 5 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201alin. (1) – (3) C. pen.;
c) 3 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cele trei pedepse fiind, conform art. 33 şi art. 34 din acelaşi cod, contopite în cea mai grea;
Inculpaţii sunt menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepselor li se deduce detenţia preventivă, de la 15 octombrie 2002 până la zi.
Ei sunt obligaţi la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
De la fiecare inculpat, se confiscă suma de 1.900.000 lei, obţinută din săvârşirea infracţiunilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că, în anul 2002, împreună, inculpaţii o sechestrează pe minora D.G.N., pe care o obligă să practice prostituţia.
Partea vătămată este obligată, de făptuitori, la practici sado-masochiste.
Inculpata Ţ.V. o obliga pe partea vătămată la acte de perversiuni sexuale cu fiul ei, minorul M.R., de 14 ani.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii declară apel.
Parchetul critică sentinţa, motivând că:
a) fără a pune în discuţia părţilor, instanţa a schimbat, din art. 202 alin. (1) – (2) în art. 201 alin. (1) – (2) C. pen., fapta inculpatei, de corupere a propriului fiu;
b) pedepsele aplicate inculpaţilor nu corespund gradului, accentuat, de pericol social al faptelor şi făptuitorilor;
c) inculpatei nu i s-au aplicat şi prevederile art. 116 C. pen.
Inculpatul G.I.V. susţine că nu a comis faptele imputate, încât în mod eronat este condamnat.
Inculpata Ţ.V. susţine că a săvârşit numai infracţiunea de corupţie sexuală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 439 din 11 iunie 2004, admite apelul parchetului şi desfiinţează în parte sentinţa, în sensul că:
a) condamnă pe inculpată, pentru infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1) – (2) C. pen., la 3 ani de închisoare;
b) majorează la câte 9 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpatei Ţ.V., pentru celelalte două infracţiuni;
c) interzice inculpatei faptul de a se afla în Bucureşti o perioadă de 3 ani;
d) majorează, la câte 9 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpatului G.I.V.
Prin aceeaşi decizie, instanţa respinge, ca nefondat, apelul inculpaţilor, pe care îi obligă la cheltuieli judiciare către stat.
Inculpaţii declară recurs.
G.I.V. critică Decizia, cerând reducerea pedepselor.
La rândul ei, inculpata Ţ.V. susţine că a săvârşit numai infracţiunea de corupţie sexuală şi că, oricum, pedepsele aplicate sunt excesiv de mari.
Criticile sunt nefondate.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele aplicate inculpaţilor ţinând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu sunt temeiuri ca aceste pedepse să fie reduse.
Faptele inculpaţilor sunt grave.
Pentru a „convinge" minora să se prostitueze, inculpaţii au ameninţat-o cu moartea, au ars-o cu ţigara şi au lovit-o cu biciul, provocându-i numeroase plăgi şi punându-i viaţa în pericol.
După ce au fost prinşi, inculpaţii, în pofida evidenţei, au negat faptele comise.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.I.V. şi Ţ.V. împotriva deciziei penale nr. 439 din 11 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Compută pentru ambii inculpaţi, din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se includ şi onorariile apărătorilor din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6586/2004. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 6603/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
