ICCJ. Decizia nr. 6674/2004. Penal. 78alin1 O.U.G.195/2002. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6674/2004
Dosar nr. 4030/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 29 ianuarie 2004, Judecătoria Călăraşi a condamnat pe inculpatul C.F. la pedeapsa de un an şi şase luni închisoare.
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, iar în baza art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani de închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., pe durata termenului de încercare fiind obligat să se supună măsurilor de supraveghere stabilite de art. 863 alin. (1) pct. a, b, c şi d şi alin. (3) pct. e C. pen.
I s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen.
Această sentinţă penală a rămas definitivă prin neapelare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că la 8 noiembrie 2003 inculpatul a condus pe drumurile publice un tractor agricol, neînmatriculat, fără a avea permis de conducere, având o alcoolemie de 1,55 gr. %o.
Împotriva acestei sentinţe, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea a II-a pct. 6 C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare întrucât judecata a avut loc în lipsa apărătorului, deşi prezenţa acestuia era obligatorie, solicitând admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Judecătoria Călăraşi.
Verificând actele dosarului cauzei, prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată următoarele:
Din analiza sentinţei atacate rezultă că inculpatul, fiind prezent la data judecării cauzei, respectiv 29 ianuarie 2004, a declarat că nu doreşte apărător, instanţa considerând cauza în stare de judecată.
Infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 8 ianuarie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, sunt prevăzute de art. 77 alin. (1), art. 78 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Dintre acestea, infracţiunile prevăzute de art. 78 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani, aşa încât asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 109 din Legea nr. 281/2003, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004, fiind aplicabilă la data judecării cauzei, respectiv 29 ianuarie 2004.
În consecinţă, deşi asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie în raport cu infracţiunile deduse judecăţii, instanţa a judecat în condiţiile în care inculpatul nu a avut apărător, fără a dispune desemnarea unui apărător din oficiu potrivit art. 171 alin. (4) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Conform dispoziţiilor art. 197 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi dispoziţiile relative la asistarea inculpatului de către apărător când este obligatorie potrivit legii, iar dispoziţiile alin. (3) din acelaşi text reglementează că nulitatea prevăzută în alin. (2) nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.
Raportând aceste texte de lege la situaţia reţinută în cauză se constată că instanţa, judecând cauza în lipsa unui apărător, deşi asistenţa juridică era obligatorie, a pronunţat o hotărâre lovită de nulitate absolută, astfel încât soluţia care se impune este de desfiinţare a acesteia.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 3859 pct. 6 din acelaşi cod, să fie admis recursul în anulare, casată hotărârea şi trimisă cauza pentru rejudecare la Judecătoria Călăraşi.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 26 din 29 ianuarie 2004 a Judecătoriei Călăraşi, privind pe inculpatul C.F.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Călăraşi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6673/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6676/2004. Penal. Plîngere. Recurs → |
|---|
