ICCJ. Decizia nr. 6672/2004. Penal. Cont.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6672/2004
Dosar nr. 1278/2004
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1208 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost admisă cererea condamnatului I.P., în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale:
- nr. 225 din 27 aprilie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 21 decembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală;
- nr. 272 din 4 iunie 1998, pronunţată de Judecătoria Costeşti, judeţul Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 332/ R din 11 mai 2000, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală;
- nr. 1052 din 11 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 199 din 14 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sunt concurente.
S-au descontopit pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 271 din 4 iunie 1998, contopite prin sentinţa penală nr. 1552 din 22 iunie 2000, pronunţată de Judecătoria Piteşti şi sentinţa penală nr. 1952 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi s-au repus pedepsele în individualitatea lor iniţială.
În baza art. 36 alin. (2) şi (3) C. pen., s-au contopit pedepsele ce urmează a fi executate şi pentru care nu a intervenit o cauză legală de neexecutare a pedepsei şi anume:
- pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 271 din 4 iunie 1998 de Judecătoria Costeşti, Argeş, în baza art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 254 alin. (1) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată, în baza art. 291 C. pen., toate dispuse prin sentinţa penală nr. 225 din 27 iunie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală;
- pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1052 din 11 noiembrie 2002 aşa cum au fost modificate prin Decizia penală nr. 1999 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, respectiv: pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); un an închisoare aplicată în baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a dispus în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând a executa în total pedeapsa de 5 ani şi 4 luni închisoare, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 57 şi art. 66 C. pen.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din noua pedeapsă aplicată prin contopirea de faţă, perioada executată începând cu 4 iulie 1998 şi până la 2 mai 2001.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţelor penale ale căror pedepse s-au contopit.
S-au anulat vechile mandate de executare şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în acest scop.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 7 noiembrie 2003 sub nr. 5562/2003, petentul condamnat I.P. a solicitat contopirea pedepselor aplicate în diferite dosar, pentru fapte concurente, săvârşite mai înainte de pronunţarea unor hotărâri definitive pentru vreuna din ele.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 225 din 27 aprilie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 23/1998, modificată prin Decizia penală nr. 492 din 27 octombrie 1999 a Curţii de Apel bucureşti, secţia I penală şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4778 din 12 decembrie 1999, pronunţată de C.S.J., secţia penală, în dosarul nr. 4252/1999, petentul a fost condamnat în baza art. 254 C. pen., la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, faptă săvârşită la 3 iulie 1998, prin sentinţa penală nr. 271 din 4 iunie 1998, pronunţată de Judecătoria Costeşti – Argeş, modificată prin Decizia penală nr. 212 din 9 martie 2000 a Tribunalului Argeş şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 332/ R din 11 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, petentul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare, în baza art. 215 alin. (2) C. pen., faptă săvârşită la data de 2 noiembrie 1996.
Prin sentinţa penală nr. 1552 din 22 iunie 2000, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a dispus, după descontopirea pedepselor aplicate prin sentinţele penale nr. 225 din 27 aprilie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi nr. 272 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti – Argeş, astfel cum au rămas definitive şi constatând că infracţiunile sunt concurente, după ce a constatat graţierea unor pedepse şi pentru alte fapte care au făcut obiectul judecăţii prin hotărârile mai sus analizate, s-a procedat la contopirea pedepselor, în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca petentul condamnat I.P. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, deci în total, pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi c) C. pen.
A fost dedusă perioada executată începând cu 4 iulie 1998 şi în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 1052 din 11 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, aşa cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 4963 din 4 noiembrie 2003, pronunţată de C.S.J., secţia penală, petentul a fost condamnat la 5 ani închisoare, în baza art. 257 C. pen., faptă săvârşită în perioada iulie 1997 – martie 1998.
În susţinerea cererii, petentul condamnat a depus sentinţele penale şi deciziile prin care au fost modificate şi ale căror pedepse aplicate solicită a fi contopite, iar din oficiu s-a solicitat copie de pe sentinţa penală nr. 1052 din 22 iunie 2000 a Judecătoriei Piteşti, prin care s-a dispus contopirea primelor pedepse aplicate şi situaţia la zi din cazierul judiciar, care a fost comunicată la 28 noiembrie 2003.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că cererea petentului condamnat I.P. este întemeiată şi a admis-o, în temeiul art. 339 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 225 din 27 aprilie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală; nr. 271 din 4 iunie 1998 a Judecătoriei Costeşti – Argeş şi 1052 din 11 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, aşa cum au rămas ele definitive, sunt concurente.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel condamnatul I.P., solicitând desfiinţarea acesteia şi deducerea din pedeapsa rezultantă a pedepsei de 4 ani şi 10 luni închisoare, pe care a executat-o.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 33/ A din 21 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.P. împotriva sentinţei penale nr. 1208 din 10 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei decizii, condamnatul I.P., în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel şi anume a cerut ca în cadrul operaţiunii de contopire, pe care au efectuat-o instanţele, să nu i se mai aplice sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare şi apoi să i se deducă o perioadă de 4 ani şi 10 luni, ce el o socoteşte că a executat-o, potrivit art. 61 C. pen.
Recursul este nefondat.
Examinându-se hotărârea atacată, în raport de criticile aduse de condamnat dar şi potrivit textelor de lege aplicabile în speţă şi anume, art. 34 lit. b) şi art. 36 alin. (2) şi (3) C. pen., se constată că Decizia din apel, ca de altfel şi sentinţa penală, sunt temeinice şi legale şi în consecinţă vor fi menţinute.
Astfel, după ce s-a constatat că infracţiunile pentru care recurentul a fost condamnat definitiv prin sentinţele penale susmenţionate, sunt concurente, pedepsele respective au fost contopite, aplicându-i-se cea mai grea de 5 ani închisoare, potrivit art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., sporită cu 4 luni închisoare şi în acest mod, în final, s-a dispus să execute 5 ani şi 4 luni închisoare.
Primul motiv invocat de recurent privitor la înlăturarea sporului de pedeapsă de 4 luni, se constată a fi neîntemeiat, atâta vreme cât, acesta, a fost aplicat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, nu putea fi omis şi deci legal s-a adăugat.
Cea de a doua critică, ce vizează deducerea din pedeapsa rezultantă (în urma contopirii tuturor pedepselor) în cea de 5 ani închisoare, a unei perioade de 4 ani şi 10 luni închisoare, socotită ca executată de condamnat, în baza art. 61 C. pen., de asemenea nu poate fi primită, fiind total nelegală.
În speţă, instanţele au soluţionat o cerere din partea unui condamnat, de contopire a mai multor pedepse, aplicate prin diferite sentinţe penale, rămase definitive şi această operaţie se aduce la îndeplinire potrivit textelor speciale şi enunţate, respectiv art. 34 lit. b) şi art. 36 alin. (1) şi (3) C. pen.
Potrivit art. 36 alin. (3) C. pen., ori de câte ori, (cu ocazia contopirii pedepselor) se constată că infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat, se scade, (se deduce) din durata pedepsei rezultante, pentru infracţiunile concurente, cerinţă legală respectată în totalitate de cele două instanţe.
Deci, din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare, s-a dispus corect deducerea (scăderea) perioadei efectiv executate de recurent, de la 4 iulie 1998 la 2 mai 2001.
Susţinerile sale cu privire la aplicarea art. 61 C. pen., text ce reglementează instituţia „liberării condiţionate" (precum şi a aprecierii stării de recidivă a infractorilor) nu pot avea nici o aplicabilitate în speţă, faţă de cele analizate.
Altfel spus, pretenţiile recurentului de aplicare ale art. 61 C. pen., ar duce la încălcarea prevederilor exprese ale art. 36 alin. (3) C. pen., singurul text de lege ce arată, care este perioada ce se poate scădea, din pedeapsa rezultantă, pe care o are de executat un infractor, după ce i se contopesc mai multe pedepse aplicate, pentru infracţiuni concurente.
Potrivit celor examinate, recursul declarat de condamnatul I.P. va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.P., împotriva deciziei penale nr. 33 din 21 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6670/2004. Penal. Lg.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6673/2004. Penal → |
|---|
