ICCJ. Decizia nr. 6670/2004. Penal. Lg.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6670/2004
Dosar nr. 4218/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 494 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.A.C. şi A.Z., din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 din Legea nr. 678/2001 în tentativă la infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., şi în baza acestor texte de lege au fost condamnaţi inculpaţii.
1. C.A.C..
2. C.D.V.;
3. A.Z., la câte 2 (doi) ani închisoare, fiecare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor aplicate inculpaţilor pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-li-se atenţia asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor C.D.V. şi A.Z.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive după cum urmează: pentru inculpata C.A.C. începând din data de 16 aprilie până la 20 aprilie 2002; pentru inculpatul C.D.V. începând din data de 4 mai 2002 până la data punerii în libertate, iar pentru inculpatul A.Z. începând din data de 17 aprilie 2002, până la 16 mai 2002 şi din 16 mai 2002 până la data punerii în libertate.
În baza art. 192 C. proc. pen., au fost obligaţi în solidar inculpaţii să plătească statului câte 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În data de 15 aprilie 2002, la Punctul de trecere a frontierei Petea, în urma verificării identităţii persoanelor din autoturismul condus de C.A.C., cetăţean român, cu domiciliul în Olanda, în care autoturism se mai găsea cetăţeanul de origine sârbă, olandeză A.Z., precum şi numitele C.A.P. şi F.A.M.A. din Baia Mare, găsindu-se anumite nepotriviri între susţinerile ocupanţilor maşinii arătaţi mai sus, poliţia de frontieră i-a reţinut pe cei patru în vederea clarificării situaţiei, nepermiţându-le trecerea înspre spaţiul Schengen.
Urmare a probelor ce au fost administrate în cauză, s-a reţinut că numitele C.A.P. şi F.A.M.A., prin coinculpatul C.D.V. i-au cunoscut pe coinculpaţii C.A.C. şi respectiv A.Z., şi la propunerea acestora în sensul de a le ajuta şi a înlesni plecarea în Olanda, în vederea practicării chiar şi a prostituţiei, au fost de acord, manifestându-şi liber consimţământul şi voinţa, afirmând chiar că oricum aveau de gând să plece, indiferent de modalităţile prin care ar puntea ajunge în occident pentru a câştiga în orice modalitate bani.
Din toate declaraţiile, atât ale inculpaţilor, cât şi ale martorilor, nu rezultă de nicăieri că s-ar fi folosit acte de ameninţare, de violenţă, constrângere, în vederea transportării, răpirii, înşelăciunii, abuz de autoritate, pentru a obţine consimţământul martorilor în vederea exploatării acestora, ele de bună – voie au acceptat, manifestându-şi dorinţa să fie ajutate să plece în străinătate.
Instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a), raportat la art. 16 din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 20, raportat la art. 239 alin. (1) C. pen., cu care toate părţile au fost de acord, inclusiv procurorul, astfel că, instanţa faţă de cele reţinute mai sus, a apreciat că inculpaţii au comis infracţiunea de tentativă la proxenetism şi pentru care, reţinând vinovăţia acestora, i-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Având în vedere că aceştia sunt infractori primari, inculpatul A.Z. fiind de peste 62 ani, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.A.C. şi A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, şi au solicitat casarea ei şi rejudecând, să se dispună achitarea lor.
În motivarea apelurilor lor, inculpaţii susţin că din probele administrate nu rezultă că inculpaţii au săvârşit infracţiunea ce a fost reţinută în sarcina lor. Inculpata C.A.C. susţine că tot având drum în Olanda, la rugămintea martorilor C.A.P. şi F.A.M.A., a acceptat să le transporte în acea ţară unde doreau să-şi găsească un loc de muncă.
Inculpatul A.Z. arată că el nu a avut cunoştinţă de discuţiile avute de cele două martore cu inculpatul C.D.V., el necunoscând limba română.
Prin Decizia penală nr. 158 din 21 august 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.C. şi A.Z., împotriva sentinţei penale nr. 494 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpaţii, solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru motivul că la data judecării apelului (21 august 2003) nu a fost îndeplinită procedura de citare cu apelantul inculpat A.Z., iar în subsidiar achitarea inculpaţilor pentru motivul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanţa de fond, în mod legal având în vedere situaţia de fapt a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, în tentativă la infracţiunea de proxenetism, procedând la condamnarea acestora, în raport de noua încadrare juridică şi respectând dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. proc. pen., privind individualizarea pedepselor.
Pentru aceste motive, instanţa de control judiciar a respins apelurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
Cu privire la motivele de recurs formulate de inculpaţi, Curtea apreciază că la data judecării apelului, procedura de citare cu recurentul A.Z. a fost îndeplinită, la dosarul Curţii de Apel Oradea existând dovada expedierii scrisorii recomandate, cu citaţia pentru acel termen, la adresa din Olanda a acestuia.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia probatoriul administrat în cauză infirmă susţinerile inculpaţilor.
Astfel, din declaraţiile martorei C.A.P. şi ale martorei F.A.M.A. reiese faptul că inculpaţii au discutat cu martorele despre modul în care urmau să practice prostituţia în Olanda şi despre modul în care urmau să fie împărţiţi banii câştigaţi astfel.
De asemenea inculpata C.A.C. a declarat că se ocupă cu prostituţia în Olanda şi că ştia că cele două fete urmau să se prostitueze şi ele în aceiaşi ţară.
Declaraţiile inculpatului A.Z. în sensul că nu are nici o legătură cu cele două fete sau cu ceea ce urmau să facă ele în Olanda, ajutându-le cu diverse sume de bani în vama română doar din "motive umanitare", sunt contrazise de declaraţiile martorelor C.A.P. şi F.A.M.A. şi ale inculpatei C.A.C.
Pentru toate aceste motive, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.C. şi A.Z.
În raport de dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpaţii C.A.C. şi A.Z., împotriva deciziei penale nr. 158 din 21 august 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6622/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6672/2004. Penal. Cont.ped. Recurs → |
|---|
