ICCJ. Decizia nr. 6736/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6736/2004
Dosar nr. 6964/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 571/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpaţii V.E., N.G., S.I., D.K., K.A. şi H.H., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuţie cererea de liberare sub control judiciar formulată de apelantul inculpat H.H. (S.A.A.).
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi impun menţinerea acestei măsuri, instanţa a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat.
În termen legal, inculpatul H.H. (S.A.A.) a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea acestuia şi punerea sa deîndată în libertate, susţinând că a executat deja aproximativ o treime din pedeapsă, este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.
Totodată, a invocat şi nulitatea mandatului de arestare, întrucât i s-au emis două mandate pentru aceeaşi faptă, în acelaşi dosar pe ambele nume, iar în prezent stă arestat ilegal, întrucât nu i-a mai fost prelungit cel emis pe numele său real, respectiv S.A.A.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, potrivit art. 1602 şi urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii instanţa poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, dacă consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reţine că instanţa de apel, la 30 noiembrie 2004, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen., având în vedere că prin sentinţa penală nr. 1314, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpatul H.H. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi în baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 9 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, respectiv fals privind identitatea şi deţinere de precursori, astfel că a dispus respingerea ca nefondată a cererii de liberarea sub control judiciar formulată de inculpat.
Ca atare, încheierea pronunţată la 30 noiembrie 2004 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.H. (S.A.A.) împotriva încheierii din 30 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 571/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6735/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6738/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
