ICCJ. Decizia nr. 6757/2004. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6757/2004
Dosar nr. 6066/2004
Şedinţa publică din 14 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 august 2004, Tribunalul Mureş pronunţă sentinţa penală nr. 291 prin care, în baza art. 363 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen., a declinat competenţa materială a soluţionării cauzei privind contestaţia la executare formulată de petentul M.V. în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş, dispunând a rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei cereri.
S-a reţinut că la data de 01 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Mureş a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de condamnatul M.V., contestaţie în care acesta se arată nemulţumit de sporul de pedeapsă de un an închisoare, ce i-a fost aplicat. Condamnatul a înţeles să învedereze faptul că dată fiind valoarea mică a prejudiciului produs prin infracţiunile pentru care a fost condamnat în anul 1997, sporul de pedeapsă aplicat nu se justifică.
Tribunalul Mureş analizând contestaţia la executare astfel formulată şi conţinutul sentinţei penale nr. 141 din 16 decembrie 1997 a aceleiaşi instanţe şi Decizia penală nr. 85/ A din 17 iunie 1998 a Curţii de Apel Tg. Mureş, a apreciat că prin prisma dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., competenţa soluţionării cererii revine Curţii de Apel Tg. Mureş, deoarece aceasta, ca instanţă de apel, a păşit nu doar la recalificarea juridică a faptelor de care era acuzat inculpatul la acea dată, dar şi la înăsprirea regimului sancţionator aplicat acestuia.
Pentru aceste considerente Tribunalul Mureş a dispus declinarea competenţei soluţionării acestei contestaţii la executare în favoarea Curţii de Apel Tg. Mureş.
Această instanţă sesizată în acest mod cu soluţionarea acestei cereri reţine că:
Legiuitorul român, reglementând competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, a prevăzut în dispoziţiile art. 25 – art. 29 din capitolul I, titlul II al C. proc. pen., felul şi natura cauzelor ce se judecă de către judecătorii, tribunale şi Curţi de Apel (civile şi militare); dar aceste dispoziţii legale se impun a fi interpretate în strânsă corelare cu restul dispoziţiilor din această lege organică, Codul de procedură penală. Tribunalul Mureş, încălcând dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., s-a mărginit să analizeze contestaţia la executare formulată de condamnatul M.V. strict prin prisma dispoziţiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen., în condiţiile în care trebuiau analizate, în mod coroborat, şi dispoziţiile art. 418 şi ale art. 460 C. proc. pen. Tribunalul Mureş este instanţa de executare în cazul privindu-l pe acest condamnat, ea fiind nu doar instanţa ce a emis pe seama acestuia mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 176 din 03 martie 1999, dar şi instanţa ce a soluţionat, în prim grad jurisdicţional, cererile de întrerupere a executării pedepsei închisorii şi de revizuire formulate de acest condamnat în cursul anilor 1999 – 30 iunie 2004. Se apreciază că această nouă cerere, respectiv contestaţia la executare formulată de acest condamnat la data de 01 iulie a.c. şi care vizează reformarea sentinţei penale nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureş (desfiinţată parţial prin Decizia penală nr. 85 /A din 17 iunie 1998 a Curţii de Apel Tg. Mureş, confirmată prin Decizia penală nr. 2811 din 02 februarie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie), se impunea pentru considerentele anterior expuse, să fie soluţionată de Tribunalul Mureş.
Aşa încât, în baza dispoziţiilor art. 42 alin. (2), raportat la dispoziţiile art. 43 C. proc. pen., Curtea de Apel Tg. Mureş a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul M.V. în favoarea Tribunalului Mureş.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a format dosarul nr. 6066/2004, având ca obiect soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Tg. Mureş în cauza penală privind pe M.V.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare a deciziei penale nr. 85 din 17 iunie 1998 a Curţii de Apel Tg. Mureş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 281 din 2 februarie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, aparţine Tribunalului Mureş.
Astfel, analizând dispoziţiile art. 25 – art. 29 C. proc. pen., în raport de dispoziţiile art. 418, art. 460 şi art. 461 alin. (2) din acelaşi cod, în raport de situaţia reţinută în cauză, se constată că Tribunalul Mureş este instanţa de executare, fiind prima instanţă de judecată (sentinţa penală nr. 141 din 16 decembrie 1997 a Tribunalului Mureş).
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. proc. pen., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
Trimite dosarul la Tribunalul Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6745/2004. Penal. Art.215 alin.3; 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 6761/2004. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
