ICCJ. Decizia nr. 6738/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6738/2004
Dosar nr. 6800/2004
Şedinţa publică din 13 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 707/P/2004, Curtea de Apel Constanţa a respins cererile de revocare şi înlocuire a măsurii arestării preventive a apelantului inculpat N.C., fixând termen la data de 19 noiembrie 2004 pentru a se pune în discuţie menţinerea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul N.C., susţinând că nu este vinovat.
Examinând recursul potrivit art. 38510 alin. (21), raportate la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.
Conform art. 160b alin. (2) C. proc. pen., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Art. 160b alin. (3) C. proc. pen., prevede posibilitatea menţinerii arestării preventive dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Potrivit art. 136 alin. (1) lit. b), pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului de la judecată, se poate lua faţă de acta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În speţă, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 aprilie 2003, iar prin sentinţa penală nr. 364 din 14 iunie 2004, a fost condamnat de Tribunalul Constanţa la pedeapsa de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., menţinându-se starea de arest preventiv.
Chiar dacă sentinţa de condamnare nu a rămas, încă, definitivă, cererile de revocare a arestării preventive a inculpatului, precum şi de înlocuire cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea nu sunt justificate, inculpatul fiind trimis în judecată şi condamnat pentru o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare şi existând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În mod legal şi justificat de existenţa unei prime condamnări, în raport şi de pericolul social concret pe care îl prezintă inculpatul, în temeiul textelor procedural-penale invocate, instanţa de apel a respins cererile formulate de inculpat referitoare la revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Înalta Curte reţine că nu sunt incidente, în cauză, prevederile art. 160b alin. (2) C. proc. pen., întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă se menţin, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu există nici temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă (obligarea de a nu părăsi localitatea).
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, împotriva încheierii din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C., împotriva Încheierii din 16 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 707/P/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6736/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6739/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
