ICCJ. Decizia nr. 6841/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6841/2004
Dosar nr. 6090/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 20 iulie 2004, petentul C.C. a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 2387/II/2004 emisă din data de 11 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce a făcut obiectul dosarului nr. 2748/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 96 din 12 octombrie 2004, analizând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere excepţia de tardivitate ridicată de reprezentantul parchetului, constată că plângerea petentului C.C. este tardivă în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că persoana vătămată, precum şi orice altă persoană ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror.
A constatat că în speţă, prin adresa nr. 2387/II/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, soluţia adoptată s-a comunicat la data de 22 iunie 2004, iar plângerea a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti la 20 iulie 2004, deci peste termenul de 20 de zile reţinut în mod expres de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că excepţia invocată nu a putut fi aprobată sau contestată de petent întrucât acesta, deşi legal citat nu s-a prezentat la nici un termen în instanţă.
A mai constatat, analizând din oficiu fondul cauzei, că în mod riguros a fost analizată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin rezoluţia din 28 mai 2003, plângerea petentului C.C., privind cercetarea penală a unor funcţionari din cadrul Primăriei sectorului 6 Bucureşti şi a primarului pentru unele abuzuri comise, referitor la atribuirea unor suprafeţe de teren, precum şi a poliţiştilor din cadrul secţiilor 21 şi 22 şi care i-ar fi întocmit petentului dosare penale fără motiv.
S-a mai arătat că prin această rezoluţie s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de lucrători ai secţiilor 21 şi 22 poliţie, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 264, art. 189 C. pen. şi faţă de funcţionarii Primăriei sector 6, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246, art. 242 şi art. 217 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti a mai constatat că la 11 iunie 2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia dată a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de partea vătămată C.C. împotriva rezoluţiei emise la data de 28 mai 2003, în dosarul nr. 931/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Când a dat această soluţie s-a avut în vedere actele premergătoare efectuate în cauză şi care au stabilit că plângerile succesive formulate de petent sunt pro cause şi nu au suport probator, fiind întocmite pentru a contracara efectele hotărârilor judecătoreşti civile şi penale defavorabile petentului.
Prin urmare Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat ca legale şi temeinice rezoluţiile date, cele învederate de petent nefiind motive pentru a se putea aplica dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. b) şi c) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei nr. 96 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la 12 octombrie 2004, petentul a formulat, în termen legal recurs, fără să-l motiveze.
Deşi a fost legal citat la adresa indicată de acesta în chiar cuprinsul declaraţiei de recurs, petentul nu s-a prezentat.
Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat.
Instanţa de fond, pe baza actelor aflate în dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petiţionar ca tardiv introdusă. Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 2387/II/2/2004 din 11 iunie 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva făptuitorilor, poliţişti ai secţiilor de poliţie 21 şi 22, precum şi ai unor funcţionari din cadrul Primăriei sectorului 6 Bucureşti şi a primarului pentru unele abuzuri este legală şi temeinică.
Întrucât din adresa comunicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţia sus-amintită i-a fost comunicată petentului la 22 iunie 2004, iar acesta a înţeles să formuleze plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la 20 iulie 2004, deci depăşind termenul de 20 de zile reţinut în mod expres de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în mod corect şi legal Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca tardiv introdusă plângerea petentului C.C.
În consecinţă, Înalta Curte analizând şi din oficiu fondul cauzei, constatând că nu pot fi reţinute alte motive de casare ale sentinţei atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 96 din 12 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Obligă recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6825/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 6343/2004. Penal. Art. 20 rap. la art.174, 175... → |
|---|
