ICCJ. Decizia nr. 6343/2004. Penal. Art. 20 rap. la art.174, 175 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6343/2004
Dosar nr. 4777/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 153 din 2 iunie 2004, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul G.C. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzut de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata stabilită de art. 71 C. pen.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 martie 2004 la 2 iunie 2004.
În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpat un cuţit corp delict, aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Hunedoara.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Municipal Lupeni cheltuieli de spitalizare în sumă de 8.234.970 lei.
A respins cererea de acordare a despăgubirilor formulate de partea vătămată B.C.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în data de 15 martie 2004, în jurul orelor 23,30, partea vătămată B.C. a intrat în localul aparţinând S.C. F. Lupeni, cu intenţia de a consuma băuturi alcoolice.
În local se mai aflau martorii A.R., B.N., V.J. şi A.A.
La scurt timp a intrat în bar inculpatul care a consumat o cafea după care a plecat.
După puţin timp a plecat şi partea vătămată, iar în apropierea staţiei de autobuz, înainte ca partea vătămată să ajungă pe trotuar, inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuţit.
Se reţine, de asemenea, faptul că în bar părţile implicate în conflict nu s-au certat, nu au purtat discuţii contradictorii.
Conform certificatului medico-legal nr. 6262/1311 din 16 martie 2004 avizat favorabil de Serviciul de Medicină Legală Hunedoara, partea vătămată a suferit multiple plăgi tăiate la nivelul ileonului cu rezecţie de ileon şi enterectomie care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale, punându-i-se viaţa în pericol.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul G.C. care a solicitat reţinerea circumstanţei legale atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi pe cale de consecinţă reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 235/A/2004, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul penal nr. 4191/2004, a fost respins ,ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, fiind dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la 16 martie 2004 la 8 iulie 2004.
A fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că în mod temeinic instanţa de fond a înlăturat prevederile art. 73 lit. b) C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă corect individualizată.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.C. care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, pct. 18 C. proc. pen., respectiv faptul că s-a comis o eroare gravă de fapt, fiind incidente în speţă dispoziţiile art. 44 C. pen., iar în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei pe care o consideră disproporţionată faţă de fapta dedusă judecăţii.
Înalta Curte examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Primul motiv de recurs, constând în achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., nu este fondat.
Astfel, din probele administrate rezultă că partea vătămată B.C. nu a avut o atitudine provocatoare şi nici nu a exercitat acte de violenţă asupra inculpatului, acesta fiind cel care a aplicat victimei o lovitură de cuţit la nivelul ileonului.
Martorii oculari confirmă lipsa vreunei altercaţii în local, ei fiind cei care au transportat partea vătămată la Spitalul Orăşenesc Lupeni.
În atare condiţii nu se poate reţine legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui atac din partea victimei, atac care să fie iminent sau în curs de executare. Simpla presupunere a inculpatului că va fi atacat de partea vătămată nu este suficientă.
Elementele legitimei apărări, trebuie să existe în mod obiectiv, deoarece aprecierile de ordin subiectiv, cum ar fi teama de un eventual atac, nu pot fi relevante.
Al doilea motiv de recurs privind greşita individualizare a pedepsei este, de asemenea, nefondat.
Înalta Curte apreciază, că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au aplicat judicios criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilind sancţiuni la limita minimă prevăzută de textul ce incriminează fapta, păstrând o justă proporţie între gravitatea faptei, consecinţele acesteia şi durata de timp necesară procesului educaţional de resocializare.
Pe de altă parte, instanţele au acordat soluţiile corespunzătoare atât circumstanţelor favorabile inculpatului, cât şi antecedentele acestuia, fapt care a atras aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C., menţinând hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
În baza art. 38516 raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 16 martie 2004 la 29 noiembrie 2004.
Faţă de respingerea recursului, inculpatul va fi obligat potrivit art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 235 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 16 martie 2004 la 29 noiembrie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6841/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6344/2004. Penal. Art.211 c.p. Recurs → |
|---|
