ICCJ. Decizia nr. 6824/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6824/2004
Dosar nr. 1361/2004
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 7 iulie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 4277/2003, Tribunalul Olt, în baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a dispus condamnarea inculpatului M.M.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiat integral restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 dolari S.U.A. şi s-a luat act că părţile vătămate D.A., N.V. şi Z.A. nu s-au constituit părţi civile.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a condamnat inculpaţii:
- V.F.G. ş.
- V.E. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare şi câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, a constatat graţiate integral pedepsele aplicate şi le-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată faţă de cei doi inculpaţi şi s-a dispus anularea mandatelor nr. 166 şi 167 din 25 noiembrie 2002.
Au fost admise cererile părţilor civile C.N.V., B.M. şi au fost obligaţi inculpaţii V.F.G. şi V.E. la plata sumei de 60.000.000 lei către partea civilă C.N.V. şi 500 dolari S.U.A. către partea civilă B.M.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, următoarele:
În perioada februarie – martie 2002, inculpatul M.M.A. a recrutat părţile vătămate Z.A., N.V. şi D.A., toate din municipiul Piteşti, pe care le-a transportat cu un taxi până în municipiul Târgovişte, de unde au fost preluate de inculpaţii V.F.G. şi V.E. care le-au transportat până în Spania, fiind obligate să practice prostituţia.
În aceeaşi perioadă, inculpaţii V.F.G. şi V.E. au recrutat părţile vătămate B.M., C.N.V. şi B.M. şi sub promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă în Spania, le-a determinat să plece în localitatea Albacente, unde au fost aşteptate de sora inculpatei V.E., care le-a obligat să se prostitueze.
Părţile vătămate B.M., C.N.V. şi B.M. au reuşit să fugă, iar în ţară au sesizat organele de poliţie.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de trimitere în judecată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E.
Prin Decizia penală nr. 62 din 5 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul penal nr. 2134/2003, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, desfiinţându-se sentinţa atacată sub aspectul laturii penale.
Au fost înlăturate dispoziţiile Legii nr. 543/2002.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru fapta săvârşită de inculpaţii M.M.A. şi V.E. şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2), respectiv art. 37 lit. a) C. pen., pentru fapta săvârşită de inculpatul V.F.G., majorând pedeapsa principală de la câte 5 ani închisoare la câte 6 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului V.F.G., prin sentinţa penală nr. 350 din 14 februarie 2001, pronunţată de Judecătoria Arad şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată, inculpatul executând în final 7 ani închisoare.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.M.A. arestarea preventivă de la 9 noiembrie 2002 la 7 iulie 2003.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
S-au respins apelurile declarate de inculpaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. ca nefondate.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi şi descrisă de către instanţa de fond, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Se impune însă, reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpaţii săvârşind mai multe acte materiale la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar fiecare în parte prezintă conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
De asemenea, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul V.F.G. săvârşind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 350 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Arad.
S-a constatat că apelurile inculpaţilor sunt nefondate, iar criticile aduse de către aceştia sub aspectul nevinovăţiei, respectiv, a întinderii despăgubirilor acordate părţilor vătămate nu sunt întemeiate.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. care au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 14, 18 şi 27 C. proc. pen., solicitând achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen.
În subsidiar au solicitat înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi reducerea pedepselor prin reaprecierea circumstanţelor personale ale fiecărui inculpat.
S-a susţinut că stabilirea stării de fapt se bazează pe o gravă eroare, ceea ce a determinat o aplicare greşită a legii, încadrări juridice eronate, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, motiv pentru care soluţia ce trebuie adoptată este cea de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Totodată, s-a învederat faptul că inculpatul V.F.G. în perioada februarie – aprilie 2002 s-a aflat în Italia unde a efectuat un turneu artistic.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, dar şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ce priveşte critica prin care inculpaţii solicită a se dispune achitarea pe considerentul că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, se constată că aceasta nu poate fi primită.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane „constituie infracţiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".
Din analiza textului incriminator rezultă existenţa mai multor modalităţi de realizare a conţinutului laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, iar în privinţa scopului, acesta este generalizat, urmărindu-se exploatarea victimei.
Expresia folosită, în scopul exploatării victimei, trebuie înţeleasă în sensul executării unei munci în mod forţat cu încălcarea normelor legale vizând condiţiile de muncă, obligarea la practicarea prostituţiei sau alte forme de exploatare sexuală. Cât priveşte latura subiectivă, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, iar potrivit art. 16 din aceeaşi lege, consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
În speţa supusă examinării, se observă, din analiza întregului material probatoriu, la care a făcut trimitere în mod detaliat ambele instanţe, că inculpaţii cunoşteau de la bun început detaliile activităţii lor infracţionale, scopul lor fiind acela de a determina părţile vătămate să meargă în Spania unde să practice prostituţia.
Inculpatul M.M.A. a fost cel care, în cursul lunii februarie 2002, le-a prezentat coinculpatului V.F.G. pe cele trei părţi vătămate Z.A., N.V. şi D.A. Cei doi inculpaţi le-a propus să meargă în Spania pentru a muncii, urmând ca în această ţară să fie preluate de cumnata inculpatului care urma să le găzduiască şi să le asigure locuri de muncă.
Cercetările întreprinse în cauză au relevat, de asemenea, faptul că inculpatul M.M.A. s-a ocupat de obţinerea paşapoartelor în regim de urgenţă, procurarea biletelor de transport pentru autocare, contribuind material şi coinculpatul V.G.F.
Aceleaşi garanţii au fost primite şi de la inculpata V.E., insistând asupra faptului că la Madrid vor fi aşteptate de sora sa care le va găzdui şi le va asigura locuri de muncă.
Audiat fiind, inculpatul M.M.A. a arătat că partea vătămată Z.A. încasa de la clienţi sume cuprinse între 50 şi 100 Euro, banii fiind însuşiţi de patronul localului, iar jumătate din suma obţinută era primită de sora coinculpatei V.E.
În aceeaşi modalitate s-a procedat şi la recrutarea celorlalte trei părţi vătămate, B.M., B.M. şi C.N.V. Din declaraţiile acestora, a rezultat că în oraşul Madrid, au fost aşteptate de sora inculpatei V.E. şi conduse în localitatea Albocate la un club de noapte unde au fost cazate. Ulterior, au reuşit să fugă şi să anunţe în data de 13 martie 2002 organele de poliţie din România.
Prin urmare, instanţele, în mod legal, au apreciat că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1), raportat la alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, astfel încât motivul de casare prin care solicită achitarea, nu este întemeiat.
Nici motivele de recurs privind eroarea gravă de fapt, respectiv greşita aplicare a legii, nu sunt întemeiate.
Din analiza cauzei rezultă că, instanţa de apel după o riguroasă evaluare asupra materialului probator administrat a apreciat corect şi motivat că se impune reţinerea în cauză şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Aşa cum rezultă din probele administrate, declaraţiile părţilor vătămate C.N.V., B.M., B.M., ale inculpaţilor M.M., V.F.G., V.E., declaraţiile martorilor B.F., B.I., C.V., M.M., N.D., Z.M., D.V., celelalte înscrisuri, inculpaţii au săvârşit mai multe acte materiale la diferite intervale de timp şi în realizarea aceloraşi rezoluţii infracţionale, fapt care impune reţinerea formei continuate a infracţiunii de trafic de persoane.
Cât priveşte susţinerea inculpatului V.G.F., în sensul că în perioada februarie – aprilie s-a aflat într-un turneu în Italia, urmează a se observa pe de o parte că acest aspect nu este confirmat de autorităţi iar pe de altă parte nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În ce priveşte motivul de recurs vizând pedepsele aplicate, nici acesta nu este fondat.
Instanţa de apel a aplicat pedepse just individualizate, păstrând totodată o proporţie între gravitatea actelor infracţionale, consecinţele acestora şi durata în timp necesară procesului educaţional de resocializare.
Trebuie avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, atitudinea procesuală a inculpaţilor încercând să eludeze aflarea adevărului, împrejurarea că inculpaţii s-au sustras urmăririi penale, încercând să părăsească ţara fiind daţi în consemn la poliţia de frontieră.
Pe de altă parte, inculpatul V.F.G. a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie, fără de o condamnare anterioară de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 350 din 14 februarie 2001 a Judecătoriei Arad.
Existând astfel două cauze de agravare a pedepsei, forma continuată a infracţiunii respectiv recidiva, instanţa de apel a stabilit în mod judicios o pedeapsă de câte 6 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. împotriva deciziei penale nr. 621 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.M.A., V.F.G. şi V.E. împotriva deciziei penale nr. 62 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6821/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6825/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
