ICCJ. Decizia nr. 6825/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6825/2004
Dosar nr. 1819/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 409 şi art. 410 alin. (1) pct. 7 şi 71 teza a II-a C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei penale nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş, deciziei penale nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 1175 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova pentru următoarele motive:
- greşita aplicare a legii de natură să influenţeze soluţia procesului cu privire la inculpatul Ţ.T.;
- greşita încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul Ţ.V.M. de către instanţa de apel.
Prin sentinţa penală sus-menţionată, Judecătoria Balş a dispus condamnarea inculpaţilor:
- Ţ.T. la pedepsele de 3 ani, respectiv un an închisoare, pentru infracţiunile de furt calificat şi profanare de morminte, prevăzute de art. 208, art. 209 lit. a) şi g) şi art. 319 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balş, şi a dispus executarea ei alături de pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, 4 ani închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut timpul reţinerii din 20 iulie 1998, şi
- Ţ.V.M. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) şi g) şi la un an închisoare, pentru infracţiunea de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2) din acelaşi cod, a dispus contopirea pedepselor cu restul de 9 luni şi 10 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, urmând să execute pedepsele cele mai grele de 3 ani, respectiv un an închisoare.
De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat la un an, 2 ani, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracţiunea silvică, prevăzută de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996, infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) şi infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208, art. 209 lit. a) şi g), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul Ţ.V.M. să execute în final 3 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea silvică, prevăzută de art. 97 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996, raportat la art. 31 din OG nr. 96/1998.
S-a reţinut că, în noaptea de 6 iulie 1998, inculpaţii Ţ.T. şi Ţ.V.M. au sustras din Cimitirul Oboga, prin smulgere din postament, 8 cruci de aluminiu şi au degradat alte 5, iar în noaptea de 18 decembrie 1998, inculpatul Ţ.V.M. împreună cu coinculpatul G.I.D. (condamnat în cauză), au tăiat fără drept şi au sustras 6 arbori aparţinând Ocolului Silvic Balş.
De asemenea, în 6 ianuarie 1999, inculpatul Ţ.V.M. a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate C.O. şi a sustras o găină.
Tribunalul Olt, admiţând apelul declarat de procuror, printre altele, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului Ţ.T. prin Decizia penală nr. 484 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Olt în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 3 ani închisoare şi o pedeapsă de un an închisoare, ultima aplicată prin sentinţa penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balş.
De asemenea, a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată în cauză aceluiaşi inculpat, în pedepsele de 3 ani, un an şi respectiv, un an închisoare, ultima stabilită prin sentinţa penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balş.
În temeiul art. 39 şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea celor două pedepse de câte 3 ani închisoare, aplicate prin Decizia penală nr. 484 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Olt, cu pedepsele aplicate în cauză, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen. şi un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 319 alin. (1) din acelaşi cod, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an, în total inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.
Totodată, a menţinut dispoziţiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 78 din 3 martie 1998 a Judecătoriei Balş, urmând să o execute alături de pedeapsa stabilită în cauză, în final 5 ani închisoare.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut perioadele executate de acest inculpat de la 23 iulie la 23 decembrie 1998 şi de la 15 septembrie 1998 la 15 ianuarie 2002, când inculpatul a fost liberat condiţionat.
Cu privire la inculpatul Ţ.V.M. a dispus, înlăturând dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată în cauză, în pedepsele componente.
De asemenea, au fost înlăturate dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. şi contopirile succesive ale unora dintre aceste pedepse cu restul neexecutat de 281 zile din pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi a făcut aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
Totodată, au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balş, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Din această pedeapsă, a fost scăzută perioada executată începând cu 30 ianuarie 2001.
Curtea de Apel Craiova, a respins recursul declarat de inculpatul Ţ.T.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat admiterea recursului în anulare şi casarea hotărârilor pronunţate considerând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Criticile formulate se referă la greşita deducere a perioadei executate din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului Ţ.T., greşita reţinere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faţă de inculpatul Ţ.V.M. şi greşita stabilire a restului de pedeapsă rămas neexecutat de acest inculpat.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 88 alin. (1) C. pen., timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate.
Or, din dosarul penal nr. 1559/1998 al Judecătoriei Balş, rezultă că inculpatul Ţ.T. a fost condamnat prin Decizia penală nr. 484 din 16 iunie 1999 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 13 din 17 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Craiova, la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (4), art. 209 lit. g) şi i) şi art. 208, art. 209 lit. g) şi i) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, fiind reţinut la 23 iulie 1998 şi arestat preventiv la 24 iulie 1998.
Întrucât prin sentinţa penală nr. 421 din 8 decembrie 1998 a Judecătoriei Balş, pronunţată în dosarul menţionat, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Ţ.T., conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 727 din 4 februarie 2000, rezultă că acesta a fost pus practic în libertate la 23 decembrie 1998.
În baza acestui mandat de executare a pedepsei închisorii, emis la 4 februarie 2000 de către Judecătoria Balş, inculpatul a fost rearestat în aceeaşi cauză la 15 martie 2000 şi liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 44 din 18 ianuarie 2002 a Judecătoriei Craiova adresa nr. 47065 din 4 decembrie 2002 a D.G.P. – Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova).
De asemenea, potrivit aceleiaşi adrese, rezultă că inculpatul a fost efectiv pus în libertate la 23 ianuarie 2002.
Aşa cum reiese şi din actele anexate, inculpatul Ţ.T. a fost arestat pentru faptele săvârşite anterior în perioadele 23 iulie – 23 decembrie 1998 şi 15 martie 2000 – 23 ianuarie 2002.
Ca atare, în prezenta cauză, în mod nejustificat instanţa de apel, aplicându-i inculpatului pedeapsa finală de 5 ani închisoare, pentru infracţiunile deduse judecăţii, a scăzut perioadele de la 23 iulie la 23 decembrie 1998 şi de la 15 septembrie 1998 (în loc de 15 martie 2000) la 15 ianuarie 2002, rezultând o perioadă de un an şi 6 luni închisoare pe care inculpatul nu a executat-o, respectiv de la 15 septembrie 1998 la 14 martie 2000.
În consecinţă, procedând în acest mod a dispus ca inculpatul Ţ.T. să execute o pedeapsă mai mică cu un an şi 6 luni închisoare, respectiv, 3 ani şi 6 luni în loc de 5 ani închisoare.
În consecinţă, admiţând acest motiv al recursului în anulare, Curtea urmează să deducă din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului Ţ.T. prin sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, perioada executată de la 23 iulie 1998 până la 23 decembrie 1998 şi de la 15 martie 2000 la 23 ianuarie 2002.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs în anulare invocat, Curtea reţine că şi acesta este întemeiat.
Deşi dispoziţiile codului penal referitoare la recidivă nu constituie o problemă de încadrare juridică, reţinerea greşită a prevederilor art. 37 C. pen., constituie în mod evident o aplicare greşită a legii care poate fi îndreptată pe calea recursului în anulare.
Potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., există recidivă post-condamnatorie când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
În speţă, din dosarul nr. 535/1996 al Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rezultă că anterior, prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997, definitivă prin neapelare, inculpatul Ţ.V.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi o lună închisoare, pentru infracţiunile de evadare şi dezertare, prevăzute de art. 269 alin. (2) şi art. 332 alin. (1), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, inculpatul a fost arestat în această cauză de la 18 aprilie la 3 mai 1996, de la 12 iulie la 13 octombrie 1996, de la 25 octombrie 1996 la 27 octombrie 1997, fiind liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 1619 din 22 octombrie 1997 a Judecătoriei Aiud.
Conform adresei nr. 328/III/5 din 17 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, inculpatul a fost pus efectiv în libertate la 27 octombrie 1997.
În raport de aceste date rezultă că inculpatul Ţ.V.M. a executat din pedeapsa anterioară aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, un an, 2 luni şi 21 zile închisoare rămânând un rest neexecutat de 10 luni şi 9 zile închisoare.
În prezenta cauză, inculpatul a comis infracţiunile de furt calificat şi profanare de morminte la 7 iulie 1998, adică în intervalul de timp de la liberare (27 octombrie 1997) şi până la împlinirea duratei pedepsei anterioare (4 septembrie 1998) aşa încât, în speţă, erau incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Totodată, trebuia să se constate că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti este de 10 luni şi 9 zile închisoare şi să se dispună revocarea şi contopirea acestuia cu pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru infracţiunile prevăzute de art. 208, art. 209 lit. a) şi g) şi art. 319 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, Curtea urmează ca, admiţând şi acest motiv de recurs în anulare, să înlăture prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitoare la inculpatul Ţ.V.M. din sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş.
Pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen. şi de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 alin. (1) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatul Ţ.V.M., prin sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş se vor menţine.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele arătate mai sus vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare se va contopi cu restul rămas neexecutat de 10 luni şi 9 zile din pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., raportat la art. 34 C. pen., pedepsele arătate mai sus se contopesc cu pedepsele de un an închisoare, 2 ani închisoare şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea silvică, prevăzută de art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 26/1996, infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., toate cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicate prin sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balş, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1042 din 1 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Din această pedeapsă se va deduce perioada executată de la 30 ianuarie 2001 până la punerea efectivă în libertate a inculpatului.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a fi admis, deciziile atacate, precum şi sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş urmând a fi casate pentru motivele arătate mai sus, dispunându-se potrivit considerentelor.
Onorariile apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 4141 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş, deciziei penale nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt şi deciziei penale nr. 1175 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii Ţ.T. şi Ţ.V.M.
Casează deciziile atacate şi sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş în ceea ce priveşte pe inculpaţii:
- Ţ.T., cu privire la greşita deducere a perioadei executate;
- Ţ.V.M., cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la stabilirea restului de pedeapsă rămas neexecutat.
Deduce din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului Ţ.T. prin sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 299 din 14 mai 2002 a Tribunalului Olt, perioada executată de la 23 iulie 1998 până la 23 decembrie 1998 şi de la 15 martie 2000 la 23 ianuarie 2002.
Înlătură din dispozitivul sentinţei penale nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), referitoare la inculpatul Ţ.V.M.
Menţine pedepsele aplicate inculpatului Ţ.V.M., prin sentinţa penală nr. 248 din 18 septembrie 2001 a Judecătoriei Balş, de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat de 10 luni şi 9 zile din pedeapsa de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 12 februarie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti şi dispune executarea pedepsei de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 C. pen., raportat la art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus cu pedeapsa de un an închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 101 din 17 aprilie 2001 a Judecătoriei Balş, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată începând cu data de 30 ianuarie 2001 până la data punerii efective în libertate.
Menţine celelalte dispoziţii.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6824/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6841/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
