ICCJ. Decizia nr. 6867/2004. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 465 din 2 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul D.N. la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.
în conformitate cu dispozițiile art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., instanța a dispus confiscarea în folosul statului a sumei de 10.000.000 lei.
S-a reținut că, inculpatul, profesor de matematică la școala generală din Galați, în luna iunie 2002 a pretins de la denunțătoarea G.A. suma de 16.000.000 lei, din care a primit 10.000.000 lei, pe care a asigurat-o că are influență asupra cadrelor didactice, membri ai comisiei de corectare a lucrărilor de la examenul de capacitate, sesiunea iunie 2002, pentru obținerea unor note mai mari la disciplinele matematică și istorie, pentru fiicele sale V.S.E. și V.L.I.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 218 din 16 aprilie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și a desființat sentința atacată, în sensul că a înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen. și a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 8 luni închisoare, conform art. 861C. pen.
Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, prin care s-a criticat sentința atacată pentru aspecte care vizau încălcarea dreptului de apărare și greșita sa condamnare pentru infracțiunea dedusă judecății.
împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și inculpatul.
Parchetul critică hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât recunoașterea de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a executării pedepsei sunt nejustificate, în situația în care inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii imputate și față de urmările faptelor comise, de cele mai multe ori ireversibile prin alterarea rezultatelor unor examene.
Prin recursul inculpatului, hotărârile pronunțate în cauză sunt criticare pentru netemeinicie și nelegalitate, susținându-se că instanțele nu au apreciat în mod just și complet probele de la dosar. Se mai susține că pedeapsa aplicată sub aspectul modalității de executare este greșită.
înainte de examinarea recursurilor declarate în cauză, procurorul de ședință invocă cauza de casare, prevăzută în art. 3859pct. 3 C. proc. pen., privind greșita compunere a instanței la soluționarea în fond, subliniind că aceasta a fost compusă din doi judecători, în loc de un complet format dintr-un singur judecător, din moment ce inculpatul nu făcea parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000 sau de Legea nr. 161/2003.
Motivul invocat este fondat.
Art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, prevede că la judecătorii, tribunale și curți de apel, completele specializate în vederea judecării în prima instanță a infracțiunilor de corupție, sunt formate din doi judecători.
Legea nr. 78/2000 se aplică numai anumitor categorii de persoane, care îndeplinesc o funcție publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influența, exercită atribuții de control, acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă sau influențează deciziile luate, dețin o funcție de conducere într-un partid, sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație.
Prin art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-au inclus în categoria infracțiunilor de corupție, între altele, traficul de influență, dar condiționat de săvârșirea de către una din persoanele menționate la alin. (1) și (2), iar prin art. 8 se precizează că dispozițiile art. 254 și art. 257 C. pen., vizează și alte categorii de persoane.
Legea nr. 161/2003 nu a modificat categoriile de persoane prevăzute în Legea nr. 78/2000 ci a incriminat și alte fapte de aceeași natură, a stabilit unele reguli de competență în ceea ce privește urmărirea penală și judecata, precum și alte reguli de procedură.
Prin urmare, judecarea de către complete specializate în compunere de doi judecători vizează numai faptele de corupție sau cele asimilate acestora comise de anumite categorii de persoane. în celelalte cazuri, regulile procesuale, inclusiv în ceea ce privește compunerea completelor de judecători este cea stabilită de dreptul comun, în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 și în C. proc. pen.
Totodată, potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., dispozițiile relative la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, se poate invoca în orice stare a procesului și se ia în considerare chiar din oficiu, iar conform art. 3859alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul când instanța nu a fost compusă conform legii.
în speță, inculpatul D.N., avea calitatea de profesor la o școală generală, deci nu făcea parte din categoria persoanelor vizate de Legea nr. 78/2000 sau Legea nr. 616/2003.
în această situație, compunerea completului de judecată la prima instanță trebuia să fie dintr-un singur judecător și nu din doi judecători.
Ori, așa cum rezultă din dosarul cauzei, tribunalul a judecat cauza în complet format din doi judecători, deci într-o altă compunere decât cea legală.
în raport de cele menționate, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ceea ce impune admiterea recursurilor declarate, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere a procedat și la examinarea celorlalte motive de casare invocate prin recursurile procurorului și al inculpatului, care nu au fost cercetate de această instanță, cu ocazia judecării.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6862/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6737/2004. Penal → |
|---|
