ICCJ. Decizia nr. 6566/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 578 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. d) și g) C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 C. pen.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 3 ani, în total să execute 12 ani închisoare în cond. art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 35 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa principală durata arestării preventive de la 19 iunie 2001 la zi, 14 noiembrie 2003.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 și art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 235.000.000 lei către partea civilă G.F.M., din care: 17.000.000 lei contravaloarea bijuterii sustrase, 4.000.000 lei bani sustrași din apartamentul victimei, 14.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare și 200.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.F.M., pentru minora G.V.A., născută la data de 09 februarie 1989, o contribuție lunară de întreținere în sumă de 600.000 lei începând cu data de 13 iunie 2001 și până la majoratul acesteia - 09 februarie 2006.
S-a dispus înmânarea către partea civilă a recipisei C.E.C. nr. 21/2533601 din 21 iunie 2001, referitoare la suma de 1.715.000 lei și obligată unitatea C.E.C. emitentă să restituie părții civile suma consemnată ca parte din despăgubirile la care inculpatul a fost obligat.
S-a respins, ca nefondată, cererea de înființare a unui sechestru asigurator pe apartamentul inculpatului și asupra bunurilor sale mobile.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 9.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către stat 4.000.000 lei cu același titlu.
Pentru a se pronunța această sentință și având în vedere mijloace de probă administrate în cauză, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, planșele foto, raportul de constatare tehnico-științific biocriminalistic, expertiza dactiloscopică, raportul de constatare medico-legală și declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D.E., Șt.D., N.P., M.P., G.V., G.D., N.V., R.N., B.O., R.S., I.L., V.H., coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea faptei, s-a arătat că se reține următoare situația de fapt.
Victima G.C., din anul 1997, locuiește singură într-un apartament situat în Galați, str. Războieni, întrucât soția și fiica sunt plecate în Spania, în condiții legale, iar aceasta urma ca în anul 2002 să le urmeze.
După plecarea soției, aceasta a început să-și formeze un cerc de prieteni cu care consuma băuturi alcoolice, practica jocuri de table și prin comportamentul lor deranjau locatarii.
în acest context și datorită faptului că inculpatul beneficia de unele ajutoare din partea soției, îi împrumuta cu bani pe cei cu care își petrecea timpul.
în ziua de 13 iunie 2001, inculpatul P.G., una dintre persoanele care frecventa casa victimei, s-a deplasat la Oficiul Forțelor de Muncă, după care a ajuns în locuința victimei după orele 13,00 având asupra sa o sacoșă în care ținea cartea de muncă și o sticlă de țuică.
Ajuns la domiciliul victimei, inculpatul a găsit pe martorul D.E. cu care aceasta a juca table, astfel că a intrat și el în joc și toți trei au început să consume băuturi alcoolice, inculpatul din țuica cu care a venit, iar ceilalți vin.
în jurul orelor 16,00, martorul D.E. a mers la domiciliul său pentru a aduce un pachet cu carne pe care i-l dăduse pentru păstrare victima, astfel că, cei doi au continuat să joace table și să facă unele aprecieri cu privire la cercul comun de prieteni.
La un moment dat, victima i-a reproșat lipsa de loialitate și sinceritate față de unele aprecieri făcute de către cunoștințele comune, vizând comportamentul soției la locul de muncă și înainte de a pleca din țară și că, el, nu i-ar fi adus la cunoștință, dacă aceste afirmații sunt întemeiate sau nu.
în acest context, față de reproșurile făcute de către victimă, inculpatul le-a respins în mod categoric, s-a considerat jignit și nedreptățit, ridicându-se de la masă și spunându-i că pleacă, îndreptându-se către măsuța din hol pentru a-și lua cartea de muncă și apoi să iasă din apartament.
Victima, care se afla sub influența băuturilor alcoolice a perceput gestul inculpatului ca fiind provocator, s-a enervat, a luat un cuțit ce se afla pe un suport în bucătărie și cu care s-a repezit asupra inculpatului.
Inculpatul a reușit să prindă brațul victimei în busculada creată și apoi i-a aplicat patru lovituri succesive de cuțit, una în zona abdominală și trei în zona pectorală, atingând plămânii și inima, leziuni de natură ce au produs decesul imediat.
Realizând gravitatea faptei și pentru a înlătura urmele infracțiunii, inculpatul a secționat cadavrul pentru a-l împacheta și transporta mai ușor din apartament.
în jurul orelor 21,30, a părăsit apartamentul împreună cu cadavrul victimei, tranșat și pus în valize, luând dintr-un sertar și unele bunuri ce au aparținut victimei, respectiv o brățară, un lanț de aur și un inel.
Inculpatul s-a deplasat cu un taxi în locuri diferite ale orașului și a aruncat organele aflate în cele două sacoșe la containerele de gunoi, după care, ajungând acasă i-a făcut cunoscut soției că va pleca în orașul Miercurea Ciuc, împreună cu un prieten pentru a face afaceri, însă ajungând la Oradea, încercând să treacă fraudulos frontiera, în ziua de 18 iunie 2001 a fost reținut, întrucât se descoperise uciderea victimei de către el.
în contextul situației de fapt expuse și reținute, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor și furt calificat, cu aplicarea circumstanței atenuante legale a stării de provocare privind prima infracțiune, texte de lege arătate în prima parte a considerentelor prezentei decizii și în baza cărora a fost condamnat inculpatul la două pedepse privative de libertate.
Starea de provocare s-a arătat că se impune a fi aplicată față de atitudinea violentă a victimei care l-a atacat pe inculpat, tăindu-l la antebrațul drept, activitate agresivă de natură să-i producă o puternică tulburare în raport de obiectul folosit, de intensitatea atacului și rănirea acestuia, împrejurări în fața cărora inculpatul a acționat aplicându-i patru lovituri de cuțit în mod succesiv.
La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, i s-au aplicat pedepse diferențiate în raport de criteriile generale de individualizare și care au fost contopite, faptele fiind comise în concurs real, iar pedeapsa rezultantă, să fie de natură să ducă la reeducarea acestuia, aplicându-i-se și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi așa cum prevăd disp. art. 174 C. pen.
în ceea ce privește infracțiunea de profanare de morminte, s-a arătat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni prevăzută de art. 319 C. pen., întrucât infracțiunea are drept obiectiv juridic special relațiile sociale ce implică respect și venerație față de cei dispăruți, ori inculpatul nu a urmărit să aducă atingere acestor relații, ci scopul său, a fost ca fapta să nu fie descoperită.
în consecință, reținând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea acestuia și că s-a dovedit pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunilor și fiind condamnat, a fost menținută starea de arest, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada arestului preventiv.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că, a fost soluționată în raport de pretențiile părții civile, actele și dovezile de la dosar, precum și declarațiile inculpatului care a arătat că, înțelege să despăgubească pe partea civilă cu toate sumele pretinse și a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în limita sumelor arătate.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.G.
Parchetul a invocat critici referitoare la greșita achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de profanare de morminte prevăzută de art. 319 alin. (1) C. pen., cum și reținerea nejustificată a stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., vizând infracțiunea de omor.
Inculpatul a invocat critici vizând greșita reținere a infracțiunii de furt calificat, intenția sa nu a fost de a-și însușii bunurile, ci de a nu se descoperi infracțiunea de omor, sens în care nu s-a folosit de ele și le-a aruncat la scurt timp după ieșirea din apartamentul victimei.
Al doilea motiv de apel, se referă la greșita reținere a agravantei prevăzută de art. 209 lit. g) C. proc. pen., întrucât infracțiunea de însușire a bunurilor a fost comisă, în jurul orelor 21,30, când afară era lumină.
în consecință, s-a solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte a sentinței și înlăturarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie potrivit criticilor arătate.
Prin decizia civilă nr. 452/ A din 30 august 2004, Curtea de Apel Galați, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, împotriva sentinței penale nr. 578 din 14 noiembrie 2003, privind pe inculpatul P.G.
A desființat în parte sentința și în rejudecare, a înlăturat din încadrarea juridică a faptei disp. art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen. și a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., la 14 ani închisoare și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
în baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, sporită la 17 ani închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins apelul declarat de inculpatul P.G., ca nefondat.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus detenția preventivă a acestuia de la 19 iunie 2001 la zi.
A fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a analizat sentința apelată, în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma tuturor motivelor invocate, dar și potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 397 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Referitor la primul motiv de apel privind greșita reținere a stării de provocare, vizând infracțiunea de omor s-a arătat, că este întemeiat.
S-a menționat că, în contextul raporturilor de prietenie dintre victimă și inculpat, referitor la faptul că, aceasta mai amenințase și alte persoane din cercul lor, cu cuțitul, că se afla în stare de ebrietate, constituie tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că inculpatul, nu s-a aflat sub impulsul unei puternice stări de tulburare încât să nu mai realizeze activitățile sale, aplicându-i victimei patru lovituri de cuțit mai ales că, o dezarmase pe aceasta, în plus starea acestuia psihică nu a fost afectată, deoarece, după comiterea infracțiunii de omor, acesta a secționat trupul victimei și l-a împrăștiat la diferite ghene de gunoi de pe raza orașului.
în ceea ce privește infracțiunea de profanare de morminte, s-a constatat că această critică nu este întemeiată, deoarece inculpatul nu a urmărit atingerea relațiilor sociale ce implică respect și venerație față de cei dispăruți, astfel încât să aducă atingere sentimentului datorat morților așa cum prevede art. 319 C. proc. pen.
Referitor la motivele invocate de către apelantul-inculpat, s-a apreciat că nu sunt întemeiate, întrucât chiar el în declarațiile date, a precizat că, și-a însușit bunurile victimei, când afară era întuneric.
în consecință, a fost admis apel potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și s-a desființat în parte sentința prin înlăturarea agravantei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
Această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de către instanța de fond și potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare sporită cu 3 ani, în total să execute 17 ani închisoare.
Apelul inculpatul a fost respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în temeiul art. 3853C. proc. pen., în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând aceleași critici ca și în fața instanței de apel, solicitând în esență înlăturarea stării de provocare reținută de către instanța de apel și pe cale de consecință reducerea pedepsei, înlăturarea agravantei prevăzută de art. 209 lit. g), C. pen., fapta de însușire a bunurilor a avut loc pe timp de zi, precum și o individualizare justă, așa cum prevăd disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Motivele de recurs invocate, constituie cazuri de casare înscrise la art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, potrivit criticilor arătate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, a cazurilor de casare din oficiu înscrise la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul de față este fondat și se va admite pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Referitor la primul motiv de recurs, vizând greșita reținere a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., de către instanța de apel, se constată că este întemeiat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. proc. pen., constituie circumstanțe atenuante legale săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Din disp. art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că starea de provocare nu se prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta. O asemenea analiză exclude posibilitatea excluderii singulare a unor criterii obiective, pe baza cărora în mod aprioric să se ajungă la concluzia că inculpatul s-a găsit, sau nu sub influența unei stări de tulburare.
Prin urmare se impune o verificare amplă pentru ca în raport cu împrejurări concrete să se stabilească dacă inculpatul a acționat ori nu sub influența unei asemenea tulburări.
Potrivit actelor de la dosar, rezultă în mod ireversibil că, inculpatul a acționat sub o puternică tulburare determinată de atitudinea provocatoare și agresivă a victimei și care s-a derulat în timp, începând cu momentul în care a început să-i reproșeze că nu are un comportament corespunzător față de ea, ținându-se seama de relațiile de prietenie existente, de faptul că l-a împrumutat cu bani, astfel încât să-i furnizeze unele date cu privire la soția sa, iar în momentul în care acesta a încercat să părăsească locuința, a luat un cuțit și l-a lovit în antebrațul drept, cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale așa cum rezultă din raportul de constare medico-legal.
Instanța de apel, în mod nejustificat, a înlăturat starea de provocare reținută corect de către instanța de fond și, și-a întemeiat soluția pe activitatea inumană desfășurată de inculpat după comiterea infracțiunii de omor, ori inculpatul a desfășurat această activitate în momentul în care a realizat conținutul deosebit de grav al faptei sale și urmările produse, pentru a nu fi descoperit.
în consecință, se constată că instanța de fond în mod just și potrivit prevederilor legii și având în vedere materialul probator existent la dosar a reținut circumstanța legală a stării de provocare, analizând în mod concret starea psihică în care s-au aflat fiecare dintre cei doi la data izbucnirii conflictului.
Ca atare, motivul de recurs invocat, constituie caz de casare potrivit art. 17 de la art. 3859C. proc. pen., urmând a se admite recursul, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și se va casa decizia Curții de Apel Galați, menținându-se ca legală și temeinică sentința Tribunalului Galați.
Referitor la cealaltă critică invocată de către recurent, contând în aceea că greșit s-a reținut agravanta de la art. 209 lit. g) C. pen., se constată că este neîntemeiată și că în mod corect instanțele au pus temei pe declarațiile acestuia în care a arătat că la ora sustragerii bunurilor, afară era întuneric.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv.
S-au văzut și disp. art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6737/2004. Penal | Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Plângere... → |
|---|
