ICCJ. Decizia nr. 6869/2004. Penal. 268 c. pen. ant. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6869/2004
Dosar nr. 5025 /2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 464 din 4 mai 1962, Tribunalul Popular al Raionului Galaţi a condamnat inculpaţii:
- M.ŞT. la un an şi 6 luni închisoare corecţională;
- I.A. la 6 luni închisoare corecţională şi;
- M.E. la 4 luni închisoare corecţională;
Toţi pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere ilegală de metale preţioase, prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior.
În baza art. 80 C. pen. anterior, a confiscat 82 monede din aur de la inculpatul M.Şt. şi câte două monede de aur de la inculpatele I.A. şi M.E.
Conform art. 25 pct. 6 din acelaşi cod, a dispus confiscarea parţială a averii inculpatului M.Şt., conform procesului verbal din 31 martie 1962 şi suma de 17.000 lei consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 477 din 6 aprilie 1962.
S-a reţinut că inculpaţii menţionaţi au deţinut, contrar dispoziţiilor legale, 82 şi respectiv câte 2 monezi de aur.
Tribunalul Regional Galaţi, prin Decizia penală nr. 1045 din 23 iunie 1962, a respins recursurile declarate de procuror şi de către inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva celor două hotărâri pronunţate în cauză, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen.
S-a susţinut că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea legii, fapta reţinută în sarcina inculpaţilor nefiind prevăzută de legea penală.
În concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate, achitarea inculpaţilor şi înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării, precum şi a pedepsei complementare a confiscării parţiale a averii.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, nerespectarea obligaţiilor legale privind predarea, cedarea sau declararea mijloacelor de plată străine, a metalelor preţioase ori efectuarea de operaţii cu acestea, în alte condiţii decât cele prevăzute prin lege, se pedepsea cu închisoare corecţională de la un la 6 ani.
Însă, dispoziţia incriminatoare menţionată, adoptată evident împotriva unor categorii sociale, era în contradicţie atât cu Constituţia României, în vigoare la data adoptării şi aplicării acelui act normativ, cât şi cu D.U.D.O.
Astfel, art. 15 şi 17 din Constituţia României din 1923, repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944, se statua că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor şi că proprietatea este garantată, nimeni neputând fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică.
Pe de altă parte, prin art. 8 şi 9 din Constituţia României din 1948 s-a prevăzut protejarea specială a proprietăţii particulare, agonisite prin muncă şi economisire, precum şi exproprierea exclusiv pentru cauză de utilitate publică şi după o justă despăgubire.
Totodată, prin art. 12 din Constituţia din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor şi economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit şi gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor de uz personal, cât şi dreptul de moştenire asupra proprietăţii personale a cetăţenilor sunt ocrotite de lege.
În fine, dreptul la proprietatea personală şi interdicţia lipsirii arbitrare de proprietatea sa au fost consfinţite prin art. 17 din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948.
Aşadar, în raport de textele menţionate, astfel cum acestea au evoluat în timp, dispoziţiile art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, erau neconstituţionale atât la data adoptării, cât şi la data condamnării inculpaţilor.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că monezile menţionate au fost dobândite prin moştenire, cu referire la 24 monezi deţinute de inculpatul M.Şt., iar celelalte au fost achiziţionate din veniturile realizate din muncă şi deţinute în scop de tezaurizare.
În fine, potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 284/1947, preluate din textul menţionat C. pen. anterior, persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul sub orice formă, precum şi medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege nr. 656/1944. Nu făceau obiectul acestei obligaţii aurul sub formele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 638/1946, salbele confecţionate din ducaţi austrieci, mahmudele şi icuşari, precum şi colecţiile numismatice recunoscute de B.N.
Totodată, conform art. 6 lit. d) din Decretul nr. 210/1960, în vigoare la date judecării cauzei, era îngăduit oricărei persoane să deţină, printre altele, mahmudele şi icuşari.
Or, din actele dosarului rezultă că inculpatul M.Şt. a dobândit prin moştenire 24 monede de aur, mahmudele şi un icuşar, exceptate de la obligaţia predării către stat, potrivit normelor legale menţionate şi care, deci, puteau fi deţinute legal.
În concluzie, dispoziţia penală reţinută ca temei al condamnării inculpaţilor, neconstituţională fiind, nu era aptă a produce efectele pentru care a fost educată, cu referire la celelalte monezi de aur.
Drept urmare, fapta de a nu preda monezile de aur exceptate de la această obligaţie, precum şi de a ceda celelalte monezi nu poate fi considerată infracţiune, lipsindu-i o trăsătură esenţială, respectiv cea a prevederii în legea penală.
Aşa fiind, hotărârile criticate se constată a fi supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., corespunzător temeiului scris în art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 din acelaşi cod, invocat de procurorul general.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. d), cu referire la art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., Curtea va admite recursul în anulare şi va casa hotărârile atacate.
Rejudecând, va achita inculpaţii pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Totodată, conform dispozitivului, va înlătura măsura de siguranţă a confiscării şi pedeapsa complementară a confiscării parţiale a averii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 464 din 4 mai 1962 a Tribunalului Popular al Raionului Galaţi şi a deciziei penale nr. 1045 din 23 iunie 1962 a Tribunalului Regional Galaţi, privind pe inculpaţii M.Şt., I.A. şi M.E.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26828 lit. a) C. pen. anterior.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării a 82 monede din aur, precum şi a pedepsei complementare a confiscării parţiale a averii, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.Şt.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării a 2 monede din aur în ce priveşte pe inculpata I.A., precum şi a 2 monede din aur în ce priveşte pe inculpata M.E., şi a pedepsei complementare a confiscării averii parţiale a inculpatelor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6864/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6871/2004. Penal → |
|---|
