ICCJ. Decizia nr. 6894/2004. Penal. Excepţia de neconstituţionalitate a art.148 lit.h c.pr.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞIJUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6894/2004
Dosar nr. 7053/2004
Şedinţa publică din 17 decembrie 2004
deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii R.L.A. şi I.E. împotriva deciziei penale nr. 1182/ R pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la 7 decembrie 2004, în dosarul nr. 10772/P/2004, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 55 pronunţată la 3 decembrie 2004, în dosarul nr. 6956/2004, Tribunalul Arad, secţia penală, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad privind prelungirea arestării preventive a inculpaţilor I.E. şi R.L.A.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală cu numărul de dosar 10772/P/2004.
La termenul de la 7 decembrie 2004, intimaţii inculpaţi au invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în raport cu dispoziţiile art. 23 alin. (2) şi (11), precum şi în raport cu art. 20 din Constituţie, acest din urmă text al legii fundamentale fiind raportat la diverse prevederi ale unor convenţii internaţionale la care România este parte după cum urmează:
art. 11 pct. 1 din D.U.D.O.,
art. 14 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice ş.
art. 5 pct. 1 lit. c) şi art. 6 pct. 2 din C.A.D.O.L.F.
În aceeaşi ordine de idei s-a solicitat de către inculpaţi suspendarea judecării recursului şi trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru judecarea excepţiei menţionate.
La acelaşi termen instanţa s-a pronunţat, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar în urma dezbaterilor care au avut loc a fost pronunţată Decizia penală nr. 1182/ R din 7 decembrie 2004.
În dispozitivul deciziei a fost menţionată din nou respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precizându-se că această măsură putea fi atacată cu recurs.
Totodată a fost admis recursul Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a fost casată încheierea nr. 55 dată de Tribunalul Arad la 3 decembrie 2004, în dosarul nr. 6956/2004 şi s-a procedat la rejudecarea cauzei.
Ca urmare a fost admisă propunerea Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad prelungindu-se, pe timp de câte 30 de zile, arestarea preventivă a inculpaţilor care au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare, cu menţiunea că soluţionarea acestor aspecte este definitivă.
Prin declaraţiile verbale, făcute în Şedinţa publică din 7 decembrie 2004, ca şi prin declaraţii scrise la 8 decembrie 2004, fiecare dintre inculpaţi au formulat recurs împotriva dispoziţiei instanţei prin care „a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate", cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 7053/2004.
Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc la 17 decembrie 2004, recursul a fost motivat oral, criticându-se soluţia atacată în special pentru lipsa de temei legal a respingerii excepţiei.
S-a afirmat astfel că instanţa a încălcat vădit prevederile Legii nr. 47/1992 care conferă Curţii Constituţionale competenţa materială exclusivă în materie şi că, pe de altă parte, au fost ignorate argumentele aduse în sprijinul excepţiei, precizându-se că acestea sunt în continuare susţinute de recurenţi.
O altă critică a vizat faptul că respectiva soluţie a fost dată, nelegal, printr-o decizie, iar nu printr-o încheiere.
În raport cu aceste motive apărarea recurenţilor a solicitat ca instanţa de recurs să procedeze la suspendarea judecării cauzei şi la sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei amintite, iar în subsidiar s-a cerut admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă în vederea corectei aplicări a prevederilor Legii nr. 47/1992.
Ca urmare a dispoziţiei acestei Curţi au fost depuse de către apărătorul recurenţilor şi note scrise prin care:
se solicită punere în libertate a inculpaţilor în raport cu impasul procedural generat de încălcările aduse prevederilor legale prin Decizia atacată,
sunt expuse pe larg punctele de vedere ale recurenţilor în legătură cu concluziile puse în recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie ş.
sunt reiterate motivele recursurilor declarate de inculpaţi.
Recursurile suntnefondate.
În acest sens, Curtea are în vedere că partea introductivă a deciziei recurate cuprinde toate elementele unei încheieri de şedinţă, redând integral dezbaterile desfăşurate la 7 decembrie 2004, în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi chiar declaraţiile de recurs formulate oral de inculpaţi împotriva acesteia.
Aşa fiind, este cu totul formală şi lipsită de suport critica potrivit căreia instanţa ar fi încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 47/2002 şi ale art. 303 alin. (6) C. proc. pen., nepronunţându-se printr-o încheiere.
Inserarea şi în dispozitivul hotărârii a soluţiei de respingere a cererii menţionate nu poate duce la o altă concluzie, fiind evident că, în acest mod, instanţa a urmărit să sublinieze mai cu seamă că Decizia pronunţată era definitivă, iar dreptul părţilor de a declara recurs viza exclusiv respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Nu lipsită de relevanţă din punctul de vedere analizat este şi împrejurarea că înşişi inculpaţii au precizat expres în recursurile lor scrise că acestea sunt declarate „împotriva încheierii din data de 07 decembrie 2004".
De altfel critica analizată nu poate fi primită nici în raport cu prevederile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., dat fiind că inculpaţii nu au suferit nici o vătămare cât priveşte dreptul lor de a declara recurs, drept care a fost exercitat atât oral, în Şedinţa publică din 7 decembrie 2004, cât şi în scris, la 8 decembrie 2004.
Pe de altă parte este de amintit că, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/2002, instanţa în faţa căreia a fost ridicat o excepţie de neconstituţionalitate care este „inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3)" ale aceluiaşi articol este obligată să respingă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În speţă Curtea de Apel Timişoara s-a conformat acestor prevederi legale respingând, într-o formă lipsită de echivoc, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, iar nu excepţia invocată de inculpaţi.
Este deci nefondată critica recurenţilor conform căreia Decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea normelor legale care delimitează competenţa materială a instanţelor de judecată de aceea a Curţii Constituţionale.
Nu în ultimul rând este de reţinut că inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., fost pe larg argumentată de către instanţă inclusiv prin raportare la prevederile legii fundamentale, la convenţiile internaţionale ce reglementează problematica drepturilor omului, astfel cum acestea au fost evocate de inculpaţi, precum şi la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.
Aşa fiind, şi având în vedere că în cauză nu îşi găsesc incidenţa nici una dintre prevederile art. 3859 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea va face aplicarea art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, respingând recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi urmează a fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare prilejuite de soluţionarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii R.L.A. şi I.E. împotriva deciziei penale nr. 1182 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în suma de câte 800 000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6857/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6895/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
