ICCJ. Decizia nr. 702/2004. Penal. Art.215 alin.3,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 702/2004
Dosar nr. 2594/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 157 din 10 martie 2003, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul C.V. la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la 8 luni închisoare şi 50.000 lei amendă, pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 asupra C.E.C.-ului, urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 230 din 25 octombrie 1999, a Judecătoriei Lehliu, definitivă prin neapelare şi s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2001 la 24 septembrie 2001 şi de la 24 septembrie 2001 la zi, menţinându-se starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat să plătească SC S.A. SA Constanţa, prin reprezentant M.R.M., suma de 1.870.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, cât şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a dispus anularea filei C.E.C. din 15 septembrie 2001.
În baza art. 163 – art. 166 C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului C.V., instituit prin ordonanţa nr. 503237 din 2 octombrie 2001 a Poliţiei municipiului Constanţa, conform procesului verbal din 19 octombrie 2001 al I.P.J. Călăraşi –Postul de Poliţie Tămădău Mare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 4 aprilie 2001, în calitate de asociat unic al SC S. SRL Ileana, inculpatul a cumpărat cantitatea de 5000 litri ierbicid P. în valoare de 114.000 dolari S.U.A. de la SC S.A. SA Constanţa, reprezentată de M.R.M., sumă ce trebuia să fie achitată în două rate, de 10.000 dolari S.U.A. la 5 mai 2001 şi respectiv 104.000 dolari S.U.A. la 15 septembrie 2001.
Întrucât marfa a fost importată, sosind în ţară la 25 aprilie 2001, părţile au convenit ca inculpatul să preia marfa în depozit pentru care a fost încheiat un contract separat la acea dată.
La prelucrarea mărfii în depozit, deşi nu avea lichidităţi în cont, inculpatul a emis fila C.E.C., care urma să fie introdusă în bancă de către trăgător (SC S.A. SA Constanţa) la 15 septembrie 2001, dacă emitentul nu achita până atunci suma de 3.120.000.000 lei reprezentând preţul mărfii.
Întrucât, după primirea ierbicidului în depozit, inculpatul a vândut marfa fără a plăti preţul datorat, furnizorul a introdus în bancă fila C.E.C., constatând că acesta nu avea disponibil în cont, aflându-se în interdicţie bancară.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 164 din 21 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal achitarea, susţinând că marfa a fost înstrăinată cu acordul părţii civile, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune în infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul C.V. a declarat recurs solicitând, în principal casarea acestora cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, în temeiul art. 38515 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 3 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Pentru atingerea acestui scop, organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate, conform art. 4 din acelaşi cod, să aibă rol activ în desfăşurarea procesului penal, iar în baza art. 62 C. proc. pen., trebuie să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate prin recursul inculpatului, se constată că instanţa de fond nu a manifestat suficient rol activ, procedând la judecarea cauzei pe baza unui probatoriu incomplet.
Astfel, deşi infracţiunea de înşelăciune, reţinută în sarcina inculpatului se caracterizează prin rezultatul produs, încadrarea juridică în prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., putând fi făcută numai după stabilirea corectă a prejudiciului, instanţa de fond nu a dispus efectuarea unei expertize financiar-contabile care se impune pentru aflarea adevărului.
De menţionat este faptul că proba respectivă a fost cerută de către inculpat în cursul cercetării judecătoreşti, depunând la dosar obiectivele expertizei care au fost însuşite de prima instanţă.
Aceeaşi instanţă, prin încheierea din 15 aprilie 2002, deşi fixase termen pentru efectuarea expertizei menţionate, ulterior a luat act că inculpatul a renunţat la administrarea probei respective, concluzie desprinsă din declaraţia acestuia, prin care arăta că, aflându-se în stare de arest, nu are posibilităţi materiale pentru achitarea onorariului de expert.
Se constată, de asemenea, că în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond nu a clarificat unele împrejurări de fapt esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.
Astfel, nu s-au stabilit cu certitudine condiţiile concrete în care părţile au încheiat contractul de depozit şi dacă la data respectivă s-au menţinut o parte din obligaţiile asumate anterior, prin contractul de vânzare-cumpărare, cu privire la achitarea preţului şi la modalităţile de plată.
Nu s-au clarificat împrejurările în care reprezentantul părţii civile a intrat în posesia filei C.E.C. emisă de inculpat, discuţiile purtate între părţi cu acea ocazie, în legătură cu destinaţia produselor aflate în depozit şi nici data la care s-a făcut plata avansului în sumă de 10.000 dolari S.U.A.
Din actele dosarului nu rezultă, de asemenea, ce produse a predat inculpatul în compensare părţii civile şi dacă valoarea acestora, cât şi a produselor rămase în depozit a fost scăzută din totalul prejudiciului avut în vedere de instanţă la încadrarea juridică a faptei în formă calificată a infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen.
Pentru aprecierea corectă a faptelor comise de inculpat, se impunea totodată, stabilirea datelor la care acesta a înstrăinat o parte din produsele deţinute în depozit, unor persoane fizice şi juridice, sumele de bani încasate şi în ce mod au fost folosite aceste sume.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul C.V., fiind întemeiat, urmează a fi admis, în temeiul art. 38515 alin. ultim C. proc. pen., a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa.
Totodată, se va revoca măsura arestării preventive şi se va dispune punerea, de îndată în libertate, a inculpatului, potrivit art. 160b alin. (1) şi (2) C. proc. pen., întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 164 din 21 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 157 din 10 martie 2003 a Tribunalului Constanţa şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Constanţa.
Revocă măsura arestării preventive şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 176 din 24 septembrie 2001, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 680/2004. Penal. Art.239 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 705/2004. Penal → |
|---|
