ICCJ. Decizia nr. 706/2004. Penal. Art.208, 209, 276 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.706/2004
Dosar nr. 610/2003
Şedinţa publică din 5 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 324 din 12 martie 2002, Judecătoria Rădăuţi, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul P.I. la 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 276 alin. (1) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice din aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 276 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
Totodată, s-a dispus contopirea pedepsei aplicată în cauză, cu cea de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi, definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, inculpatul urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că inculpatul, în luna mai 2000, în baza unei înţelegeri prealabile cu U.N., l-a ajutat ca, prin sustragerea cantităţii de 300 kg sârmă din cupru în valoare de 13.130.250 lei, ceea ce a determinat distrugerea şi aducerea în stare de neîntrebuinţare a instalaţiilor de cale ferată aparţinând reţelei electrice a Regionalei C.F. Iaşi.
Sârma furată în condiţiile menţionate a fost valorificată prin intermediul coinculpaţilor condamnaţi în aceeaşi cauză, S.V. şi S.C.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri numai inculpaţii S.V., S.C. şi C.S.I., soluţionate prin Decizia penală nr. 515 din 17 iunie 2002.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 778 din 4 noiembrie 2002 a respins recursul declarat de procuror numai în ceea ce-l privea pe coinculpatul C.S.I.
Împotriva sentinţei penale nr. 324 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuţi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând-o a fi fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv greşita reţinere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., neaplicarea dispoziţiilor art. 36 C. pen., referitoare la contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, precum şi pedeapsa de executat de către intimatul inculpat P.I.
Recursul în anulare este fondat.
Art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., prevede că există recidivă postcondamnatorie, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.
În aceeaşi ordine de idei, art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
În cauză, din fişa de antecedente penale şi dosarul nr. 2358/1998 al Judecătoriei Rădăuţi, rezultă că inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999, hotărâre neapelată, la pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., faptele fiind săvârşite în februarie 1998, la acea dată P.I. fiind minor, el împlinind vârsta de 18 ani, la 4 noiembrie 1999.
Deci, pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare nu constituie prim termen al recidivei, înscriindu-se în dispoziţiile art. 38 lit. a) C. pen.
Ca atare, aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 324 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuţi, este greşită.
În altă ordine de idei, pentru infracţiuni concurente cu cele din cauză, inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 563 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Suceava, la 3 ani închisoare.
Prin hotărârea menţionată, în baza art. 83 C. pen., instanţa a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Dar, faptele din cauză, săvârşite în luna mai 2000, cât şi cea pedepsită prin hotărârea anterior menţionată (săvârşită la 30 martie 2000), sunt concurente, fiind săvârşite şi în cursul curgerii termenului de încercare, cuprins între 7 februarie 1999 şi 6 februarie 2001, pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei Rădăuţi.
Ca atare, instanţa trebuia să aplice regulile concursului de infracţiuni între fapta dedusă judecăţii şi cea sancţionată prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001, impunându-se contopirea pedepselor, după repunerea acestora în individualitatea lor prin înlăturarea prevederilor art. 83 C. pen.
După acest moment, instanţa trebuia să constate că cele trei infracţiuni concurente au fost săvârşite în cursul termenului de încercare al pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999, să revoce beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei şi să dispună executarea alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru considerentele expuse, recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 324 din 12 martie 2002 a Judecătoriei Rădăuţi, privind pe inculpatul P.I.
Casează hotărârea atacată cu privire la greşita reţinere a stării de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., neaplicarea dispoziţiilor art. 36 C. pen., precum şi la pedeapsa de executat de către inculpatul P.I.
Descontopeşte pedeapsa de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, stabilită în cauză şi în pedeapsa de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată în cauză în pedepsele componente, după cum urmează:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. g), cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, prevăzută de art. 26, raportat la art. 271 alin. (1), cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 37 lit. a) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului referitor la infracţiunile mai susmenţionate.
Menţine pedepsele aplicate inculpatului pentru aceste infracţiuni.
Descontopeşte pedeapsa de executat de 4 ani şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi în pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 75 lit. c) C. pen. şi pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 27 ianuarie 1999 a Judecătoriei Rădăuţi, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate.
Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în cauza de faţă sunt concurente cu fapta pentru care acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi.
În baza art. 36 C. pen., cu referire la art. 34 lit. b) din acelaşi cod, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.I. pentru faptele concurente menţionate şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, şi anume de 4 ani închisoare.
Menţine măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 130 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Rădăuţi şi dispune executarea acesteia pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită în cauză, de 4 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul P.I. să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 705/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 710/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
