ICCJ. Decizia nr. 710/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.710/2004

Dosar nr. 5526/2003

Şedinţa publică din 5 februarie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 163 din 8 septembrie 2003, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul H.I.N. la 24 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen. şi la 14 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), acelaşi inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 24 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi să fie degradat militar.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iunie 2002, la 8 septembrie 2003.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 80.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă O.F., reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomenirile ulterioare; la 12.000.000 lei despăgubiri civile pentru minora O.C. de la data comiterii faptei până la data pronunţării sentinţei şi la 800.000 lei lunar, cu titlu de rentă periodică, de la data pronunţării sentinţei şi până la majoratul acesteia.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

În seara de 15 iulie 2002, aflându-se la o discotecă din Râmnicu Sărat, unde nu avea banii pentru consumaţie, inculpatul a hotărât să ia un taximetru, condus de victima O.N. şi să meargă acasă, într-o comună apropiată, pentru a-şi lua bani.

După ce a convenit cu victima să-l transporte, în timpul deplasării, între inculpat şi victimă au apărut unele discuţii conflictuale referitoare la preţ, moment în care, inculpatul a hotărât să o deposedeze pe victimă de maşină şi să o omoare.

În acest scop, aflându-se pe bancheta din spate, inculpatul i-a secţionat gâtul victimei cu un cuţit, după care i-a mai aplicat opt lovituri cu cuţitul, care au cauzat decesul acesteia.

Ulterior, a pus cadavrul în portbagaj şi, deşi nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul pe drumuri lăturalnice, lângă o pădure, unde, după ce a deposedat victima de ceasul de la mână şi de suma de 100.000 lei, pe care o avea în buzunarul cămăşii, a aruncat cadavrul acesteia într-o fântână abandonată, acoperindu-l cu o pătură din maşină şi resturi vegetale.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 462 din 22 octombrie 2003, a respins ca inadmisibil, apelul părţii civile O.F., şi ca nefondat apelul inculpatului.

Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iunie 2002, la zi.

În cauză au declarat recurs inculpatul H.I.N. şi partea civilă O.F.

Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, faptele şi vinovăţia inculpatului şi le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanţele au avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat omorul, (aflat pe bancheta din spate a taximetrului a secţionat cu un cuţit gâtul victimei şi i-a aplicat alte opt lovituri, provocându-i plăgi înţepat-tăiate şi hemoragie internă şi externă, care au condus la decesul victimei, după care a aruncat cadavrul într-o fântână abandonată), dar în acelaşi timp a ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (tânăr, în vârstă de 24 ani, cu o atitudine sinceră în cursul procesului, fără antecedente penale) dând astfel eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.

Recursul părţii civile O.F., prin care a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, cunoscând faptul că instanţa de apel i-a respins, greşit, ca inadmisibil apelul, pentru că nu au fost administrate toate probele necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, este nefondat.

Potrivit art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., poate face apel, printre alţii, partea civilă, însă numai în ce priveşte latura civilă.

Ori, în cauză, partea civilă a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul laturii penale, astfel că, instanţa de apel a respins corect ca inadmisibil, apelul părţii civile.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de inculpatul H.I.N. şi partea civilă O.F. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de inculpatul H.I.N. şi de către partea civilă O.F., împotriva deciziei nr. 462 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondate.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 19 iunie 2002, la zi.

Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurenta parte civilă suma de 1.100.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 februarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 710/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs