ICCJ. Decizia nr. 891/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.891/2004
Dosar nr. 5594/2003
Şedinţa publică din 13 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea a fost condamnat inculpatul G.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. (1) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul a fost căsătorit cu G.I. şi din căsătoria lor au rezultat două fete, G.E.L. în vârstă de 15 ani şi G.C. în vârstă de 14 ani. S-a mai reţinut că încă de când minora G.E.L. împlinise 10 ani, inculpatul prin ameninţări şi violenţe a început să întreţină cu ea raporturi sexuale, care au continuat în acelaşi mod timp de 5 ani, ultima dată în seara de 5 septembrie 2002, când în urma unui nou raport sexual minora a fugit la ruda ei V.A., căruia i-a relatat tot ce se întâmplase, după care au fost sesizate organele de poliţie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 333 din 10 decembrie 2002, a respins apelul formulat de inculpat.
Împotriva acestei decizii (rămasă definitivă prin nerecurare) procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., învederând că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, prin nereţinerea dispoziţiilor art. 203 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea recursului în anulare, procurorul general, după o analiză comparativă a dispoziţiilor art. 197 şi art. 203 C. pen., a concluzionat că în cazul în care victimă a actelor sexuale este rudă apropiată (fiica, în speţă), care locuieşte şi gospodăreşte cu făptuitorul, fapta va fi încadrată în dispoziţiile art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., dar întrucât aceeaşi persoană (rudă apropiată, în linie directă) este supusă raportului sexual, va exista, în concurs ideal şi infracţiunea de incest, deoarece prin aceasta se sancţionează raportul sexual între persoanele menţionate, fără nici o altă condiţionare.
În raport de acest raţionament, s-a concluzionat că instanţa de fond trebuia să constate că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi incest, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi art. 203, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a mai arătat în recursul în anulare că în speţă sunt întrunite şi condiţiile recidivei postexecutorii, prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), întrucât inculpatul a săvârşit acte materiale ale aceleaşi infracţiuni de viol anterior împlinirii termenului de reabilitare judecătorească.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 263 C. proc. pen., rechizitoriu trebuia să se limiteze la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi trebuie să cuprindă, printre altele, încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată (implicând, dacă este cazul, şi precizarea că inculpatul a comis o pluralitate de infracţiuni, în concurs, cu indicarea dispoziţiilor legale corespunzătoare, sau o infracţiune mică, în formă continuată) probele pe care se întemeiază. Pe de altă parte, potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare, iar în caz de extindere a procesului penal şi la fapta sau persoana la care se referă extinderea.
În speţă, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriu din 25 septembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întreaga parte expozitivă referindu-se exclusiv la această infracţiune. Mai mult, actul de sesizare a instanţei a menţionat ritos că având în vedere modificările Codului penal, prin OUG 89/2001, a fost inclusă ca agravantă o infracţiunii de viol ipoteza în care victima este membru al familiei, motiv pentru care nu s-a reţinut o infracţiune de incest.
Din moment ce, după efectuarea urmăririi penale, prin rechizitoriu, s-a reţinut că inculpatul a comis doar infracţiunea de viol, inculpatul făcându-şi apărările numai în raport de această infracţiune, instanţa de judecată nu se poate considera valabil sesizată cu o infracţiune cu privire la care procurorul s-a pronunţat în sensul că nu dispune trimiterea în judecată.
Ca atare, în cauză, sesizarea instanţei pentru infracţiunea de incest lipseşte, motiv pentru care prima critică formulată hotărârilor pronunţate nu este fondată.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs în anulare formulat, ce vizează starea de recidivă a inculpatului, este nefondat.
Aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 280 din 3 februarie 1994 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea la pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2481, art. 2491, art. 37 şi art. 38 din Decretul nr. 328/1966, începută la 12 ianuarie 1995 şi din care s-a liberat condiţionat la 30 august 1995, pedeapsa care urma să fie îndeplinită la 12 iulie 1996.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 C. pen., referitoare la calculul termenului de reabilitare, termenele se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau la data când aceasta s–a prescris.
În cazul liberării condiţionate a celui condamnat, întrucât potrivit prevederilor art. 61 alin. (1) C. pen., pedeapsa se consideră executată, în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei cel în cauză nu a săvârşit din nou o infracţiune, termenul de reabilitare începe să curgă de la data când se împlineşte durata pedepsei aplicate.
Examinând actele aflate în dosar, pedeapsa anterioară aplicată inculpatului, cea de un an şi 6 luni închisoare, este considerată a fi împlinită la 12 iulie 1996, dată de la care se calculează termenul de reabilitare şi care conform art. 135 C. pen., este de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, din 4 ani şi 9 luni, termen împlinit la 12 aprilie 2001.
Cum infracţiunea de viol a fost comisă ulterior acestei date (şi anume în septembrie 2002) nu se poate reţine că inculpatul s-a aflat în stare de recidivă postexecutorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) Chiar acceptând teza formulată de reprezentantul parchetului în sensul că termenul trebuie calculat până la momentul primului act de constrângere, şi anume data la care G.E.L. a împlinit vârsta de 15 ani (minora este născută la 18 ianuarie 1987), termenul de reabilitare este anterior datei de 18 ianuarie 2002.
În raport de considerentele expuse rezultă că recursul în anulare nu este fondat şi va fi respins.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 129 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Vâlcea şi deciziei penale nr. 333 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe intimatul inculpat G.V.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 829/2004. Penal. Art.181 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 894/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
