ICCJ. Decizia nr. 829/2004. Penal. Art.181 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.829/2004
Dosar nr. 5599/2003
Şedinţa publică din 11 februarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 4 aprilie 2002, Judecătoria Gura Humorului, a dispus condamnarea inculpatului J.I.T. la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., iar în temeiul art. 81 din acelaşi cod, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-a reţinut că în seara de 26 decembrie 2000 în derularea unui conflict pe care partea vătămată R.G. l-a avut cu unele persoane din barul situat în satul Berchişeşti a intervenit inculpatul J.I.T., care a lovit partea vătămată cu pumnii în faţă şi apoi cu piciorul cauzându-i leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 34-35 zile îngrijiri medicale şi lipsa dinţilor 21, 31, 41.
Tribunalul Suceava a admis apelul părţii vătămate, a majorat despăgubirile civile acordate şi a respins apelul inculpatului.
Instanţa de apel a respins şi cererea formulată de partea vătămată, de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea, prevăzută de art. 181 alin. (1), în cea prevăzută de art. 182 C. pen.
Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de partea vătămată R.G.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare în temeiul art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, criticându-le pentru greşita încadrare juridică dată faptelor în art. 181 C. pen., în loc de art. 182 alin. (1) C. pen.
Recursul în anulare este fondat.
Din examinarea certificatului medico-legal din 3 ianuarie 2001, rezultă că partea vătămată a fost internată în spital cu diagnosticul de fractură cu deplasare latero-deviaţie dreaptă, piramidă nazală prin agresiune. S-a practicat repoziţionarea oaselor nazale.
S-au mai constatat pe lângă echimoze şi contuzii, mobilitatea dinţilor 23, 31.
La reexaminare medicul legist a constatat că partea vătămată a fost reinternată în spital cu diagnosticul displastie nazală postraumatică, operată, corectarea staticii piramidei nazale.
S-a practicat osteotomia şi contuzie dento-parodontală nr. 11, 21, 31, 41.
La o nouă reexaminare din 19 februarie 2001 medicul legist, a constatat că s-au extras de medicul stomatologic dinţii 41, 31, 21.
Din examinarea stării de fapt care relevă că la 26 decembrie 2000, partea vătămată a fost victima unei severe agresiuni din partea inculpatului, care a lovit-o în faţă repetat cu obiecte contondente dar şi a actului medico-legal, potrivit căruia partea vătămată a trebuit să sufere intervenţii medicale repetate, rezultă fără îndoială că între acţiunile inculpatului şi pierderea dinţilor pe care specialistul a considerat necesar să-i extragă fiind iremediabil compromişi după agresiune există legătură cauzală.
Este de asemenea neîndoielnic că prin pierderea dinţilor frontali dar şi prin displastia nazală postraumatică s-a creat o dizarmonie a fizionomiei părţii vătămate, care reprezintă un prejudiciu estetic ireversibil denumit sluţire în cadrul definiţiei date de C. pen. la art. 182, infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Aşa fiind, în mod greşit instanţele au reţinut în cauză săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 181 C. pen., în loc de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Prin urmare Curtea în temeiul art. 4141 şi art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate şi în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen. Întrucât de la comiterea faptei până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului, se va face şi aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Se va aplica inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare. Vor fi reţinute celelalte dispoziţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 172 din 4 aprilie 2002 a Judecătorie Gura Humorului, deciziei penale nr. 1045 din 16 decembrie 2002 a Tribunalului Suceava şi deciziei penale nr. 233 din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul J.I.T.
Casează hotărârile atacate cu privire la soluţionarea laturii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul J.I.T. la 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 828/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 891/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
