ICCJ. Decizia nr. 1019/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1360 din 28 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul V.C.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la data de 20 aprilie 2004, cu nr. 2165/2004, condamnatul V.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 22 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 41 din 28 martie 1995 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 390 din 20 februarie 1996 a Curții Supreme de Justiție.
S-a mai reținut că în motivarea cererii, condamnatul a arătat că tatăl său este decedat, iar mama sa este în vârstă și bolnavă, locuiește împreună cu fii minori ai surorii sale, într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare. A mai arătat că el este de meserie zidar și poate efectua reparațiile necesare, astfel încât familia sa să poată locui în condiții de siguranță.
La cererea condamnatului s-a dispus efectuarea unei anchete sociale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul V.C., solicitând întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Prin decizia nr. 890 din 26 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul V.C., fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul V.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Examinând recursul declarat în raport de motivele invocate se constată că nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau pentru familia acestuia.
Referatul de anchetă socială efectuat de Colectivul de sprijin al autorității tutelare și de asistență socială de pe lângă Primăria comunei Vedea, județul Giurgiu, nu relevă existența unor asemenea împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei ar putea avea consecințe grave pentru familia condamnatului. Imobilul în care locuiesc mama și nepoții condamnatului, deși sumar mobilat, nu este impropriu locuirii, astfel încât consolidarea lui nu apare ca o cerință imediată și nu impun prezența condamnatului pentru efectuarea acestei eventuale operațiuni.
Așadar, se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege menționate, recursul urmând să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul V.C. să fie respins, ca nefondat.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei a reprezentat onorariul de avocat s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2919/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3273/2005. Penal → |
|---|
