ICCJ. Decizia nr. 2900/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 3 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 4001/2004 au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpata L.C.E., de revocare a măsurii arestării preventive respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Măsurile de prevenție au un caracter provizoriu și sunt luate în funcție de anumite împrejurări concrete, lezate de cauză și persoana făptuitorului.
Analizând măsura preventivă conform art. 148 C. proc. pen. și art. 5 din C.E.D.O., instanța de fond a apreciat că scopul legii este de a se asigura că nici o persoană nu este deposedată de libertatea sa în mod arbitrar.
S-a reținut, de asemenea, faptul că după pronunțarea ultimelor decizii ale instanței supreme care a constatat că se mențin temeiurile arestării, în cauză nu s-au administrat alte probe și nu rezultă schimbarea condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen., raportat la art. 148 C. proc. pen.
Pe cale de consecință, cererile formulate de inculpata L.C.E. au fost respinse ca neîntemeiate.
împotriva încheierii din 3 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs, în termen legal, inculpata L.C.E., care a solicitat casarea hotărârii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate.
în motivele scrise de învederează faptul că infracțiunile pentru care este arestată sunt infracțiuni care nu au caracter de violență, sunt infracțiuni de serviciu al căror pericol social vizează ordinea de drept prin atingerea adusă unor activități de interes public.
Se apreciază că nu există temeiuri concrete care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatei, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este finalizată.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 3856alin. (1) și (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de inculpată este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpata L.C.E. a fost trimisă în judecată, alături de alți inculpați, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul P.N.A. - Serviciul Anticorupție București din 16 noiembrie 2004, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), instigare la fals sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în fapt, s-a reținut că, inculpata L.C.E., la data de 27 mai 2003, în calitate de avocat în cadrul Baroului București, a pretins suma de 20.000 dolari S.U.A. din care a primit efectiv 11.000 dolari S.U.A. de la cetățeanul iranian M.A., arestat preventiv și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, și de la soția sa M.M.E., afirmând că are influență asupra unor judecători de la înalta Curte de Casație și Justiție, pe lângă care va interveni în vederea întocmirii unor acte de urmărire penală (denunțuri fictive privind alți traficanți de droguri) care să permită reținerea în sarcina inculpatului M.A. a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Aceeași inculpată în data de 3 iunie 2003, cu intenție, a determinat-o pe M.M.E. să întocmească în fals.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2919/2005. Penal → |
|---|
