ICCJ. Decizia nr. 1203/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 110 din 21 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 662/2004, Tribunalul Teleorman, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu referire la art. 181C. pen., a achitat pe inculpații L.G.C., I.G., D.A., A.M., P.V. și T.N., pentru infracțiunile reținute în sarcina lor.
în baza art. 91 C. pen., a aplicat fiecăruia dintre inculpați sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 2.000.000 lei.
A constatat că prejudiciul a fost recuperat.
Curtea de Apel București, secția II-a penală, prin decizia penală nr. 493/ A din 29 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1892/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
în fapt, s-a reținut că inculpații, angajați ai SC T.C. SRL București, au efectuat lucrări de modernizare în rețeaua telefonică, demontare și înlocuire cabluri pe raza municipiului Turnu Măgurele.
în cursul lunii iulie 2002, s-a început demontarea cablurilor vechi din rețea, urmând ca acestea, la sfârșitul fiecărei luni, să fie predate dirigintelui de șantier de către antreprenorul SC D.C. SRL București, care, la rândul său, urma să le predea Direcției de Telecomunicații Teleorman.
în data de 4 iulie 2002, formația de muncitori, din care făceau parte și cinci dintre inculpați, a demontat și recuperat cablul telefonic de pe traseul poștă, parc și l-au încărcat în autocamionul, condus de inculpatul T.N.
în aceeași zi, după orele de program, la sugestia inculpatului P.V., inculpații au hotărât să vândă cablul telefonic unei familii de rromi din localitate, cunoscută pentru achiziții de materiale feroase și neferoase.
Astfel, inculpatul T.N., însoțit de inculpații P.V. și A.M., a condus autocamionul la martorul S.R., unde au sosit și ceilalți inculpați. După ce au descărcat cablul sustras, inculpații au încercat să părăsească imobilul, moment în care au apărut organele de poliție. Acestea au reușit identificarea doar a inculpatului I.G., întrucât toți ceilalți au părăsit în grabă curtea imobilului.
Curtea de Apel București, secția I penală, fiind sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Turnu Măgurele și Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr. 15 din 30 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 756/2003, a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Teleorman.
împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpaților P.V. și L.G.C., pe motiv că faptele acestora nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 171 C. proc. pen. și a omisiunii instanțelor de a constata că inculpații au fost reținuți la data de 09 iulie 2002.
S-a argumentat, în sensul, că instanțele de fond și de apel au făcut o analiză deficitară a trăsăturilor esențiale ale faptei săvârșite de inculpații P.V. și L.G.C. atunci când au apreciat că aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în raport și de împrejurarea că inculpații au fost condamnați anterior pentru infracțiuni de aceeași natură.
Referitor la cea de-a doua critică s-a arătat că astfel cum rezultă din actele dosarului, cei șase inculpați au fost reținuți în data de 9 iulie 2002 motiv pentru care s-au emis ordonanțele de reținere, însă instanțele au omis să constate în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), că inculpații au fost reținuți 24 ore.
Recursul declarat de parchet este întemeiat doar în parte, în ceea ce privește critica referitoare la omisiunea instanțelor de a constata că inculpații au fost reținuți pe timp de 24 ore.
Din verificarea actelor existente la dosar, respectiv a ordonanțelor de reținere emise în cauză pentru fiecare din cei șase inculpați, se constată că față de aceștia s-a luat măsura preventivă a reținerii de 24 ore la data de 09 iulie 2002,însă atât instanța de fond cât și cea de apel au omis să constate această împrejurare.
Așa fiind, sub acest aspect hotărârile pronunțate sunt grațiate astfel că vor fi casate, urmând a se constata că intimații inculpați au fost reținuți preventiv.
Referitor la motivul de casare care vizează greșita achitare a inculpaților P.V. și L.G.C., înalta Curte de Casație și Justiție constată, că în conformitate cu art. 181alin. (2) C. proc. pen., la stabilirea gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele se săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din analiza textului citat rezultă că se face referire atât la circumstanțele reale cât și la cele personale.
Evaluarea judicioasă a acestora în contextul economico-social actual, evidențiază că fapta inculpaților, prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, aducând o minimă atingere patrimoniului părții civile.
Aceste circumstanțe reale analizate cumulativ cu cele personale ale intimaților inculpați P.V. și L.G.C. care au avut o conduită sinceră și de regret, precum și recuperarea prejudiciului, dovedesc că faptei îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume pericolul social.
Deși din materialul dosarului rezultă că intimatul inculpat L.G.C. are antecedente penale, iar inculpatul P.V. este recidivist, ambii fiind condamnați anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, în raport cu dispozițiile art. 181C. pen., aceste elemente nu sunt de natură a atrage ab initio excluderea lor de la aplicarea acestor dispoziții.
Ca urmare, sunt corecte hotărârile instanțelor anterioare care au analizat circumstanțele personale ale inculpaților în contextul în care s-a desfășurat activitatea infracțională și al cuantumului prejudiciului produs. Concluzia acestora, în sensul că reeducarea inculpaților, chiar recidiviști sau doar cu antecedente penale, cât și prevenirea încălcării unor norme legale, pot fi realizate în condițiile art. 91 lit. c) C. pen., prin aplicarea unei amenzi administrative este, de asemenea, justificată.
Așa fiind, recursul declarat de parchet sub acest aspect apare, ca nefondat, critica invocată urmând a nu fi primită de înalta Curte.
Pentru considerentele arătate recursul este întemeiat doar în parte pentru motivul reținut, astfel că va fi admis în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și se va constata că inculpații intimați au fost reținuți timp de 24 ore.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1219/2005. Penal → |
|---|
