ICCJ. Decizia nr. 1219/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 83/ P din 13 iulie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.L. împotriva rezoluției din 8 decembrie 2003 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 238/P/2003.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Constanța a constatat că, la 9 martie 2004, petiționara M.L. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1/II/2 din 17 februarie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pe care a înaintat-o Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție București.
Cu adresa nr. 8793/1141 din 26 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție București, a trimis plângerea petentei la Curtea de Apel Constanța, pentru soluționare în conformitate cu art. 2781C. proc. pen.
Instanța astfel sesizată, a reținut că M.L. s-a declarat nemulțumită de modul cum a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, cauza ce formează obiectul dosarului nr. 283/P/2003, în care prin rezoluția din 8 decembrie 2003 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.V., R.Șt., N.E., judecătoare la Tribunalul Tulcea și F.E., prim grefier la aceeași instanță.
Procurorul și-a motivat soluția, arătând că faptele reclamate de către petentă, ca fiind comise de I.V., R.Șt., N.E., respectiv F.E., nu sunt prevăzute de legea penală, ca infracțiuni de abuz și neglijență în serviciu, la care a făcut referire M.L.
Nemulțumită fiind de soluția dată de procuror, M.L. s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care prin rezoluția nr. 17 din februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea.
Curtea de Apel în raport de dispozițiile art. 2781C. proc. pen., conform cărora după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoanele ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, a constatat că este competentă să soluționeze plângerea petiționarei în ceea ce privește pe intimatele I.V., R.Șt., N.E., judecătoare la Tribunalul Tulcea și F.E., prim grefier la aceeași instanță, persoane față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția atacată.
S-a reținut că a fost respinsă plângerea petentei adresată procurorului ierarhic superior, prin rezoluția 1/II/2 din 17 februarie 2004, iar cu privire la celelalte persoane nenominalizate de petentă în plângerea sa, pentru care nu au fost efectuate acte de urmărire penală și față de care nu au fost date soluții prevăzute de C. proc. pen., s-au dat îndrumări petiționarei să se adreseze procurorului general al Curții de Apel Constanța pentru a dispune măsurile ce-i revin în competență pentru efectuarea actelor premergătoare sau de urmărire penală.
în ce privește faptele pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimate Curtea de Apel Constanța a apreciat că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni atâta vreme cât nu au avut consecințe juridice pentru petentă.
împotriva sentinței Curții de Apel Constanța a declarat recurs petiționara, reiterând motivele invocate în plângere.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului se constată că menținerea de către instanță a rezoluției din 8 decembrie 2003 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 238/P/2003, prin respingerea plângerii formulată de petiționara M.L. este legală și temeinică, în cauză nefăcându-se dovada că faptele imputate de recurentă intimatelor constituie infracțiuni, care să implice răspunderea penală a acestora din urmă.
în speță, se constată că nenumerotarea și necoaserea actelor depuse în dosarele civile și comerciale în care petiționara a fost parte, aflate pe rolul Tribunalului Tulcea și în a căror derulare au fost implicate magistratele I.V., R.Șt. și N.E. nu reprezintă fapte de natură penală, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu sau de neglijență în serviciu.
Cât timp nu s-a dovedit că intimatele, în calitatea lor de magistrate ar fi îndeplinit defectuos sau nu ar fi îndeplinit, cu știință sau din culpă un act în virtutea atribuțiilor lor de serviciu care să aibă drept consecință vătămarea intereselor legale ale petiționarei nu se poate reține în sarcina acestora comiterea infracțiunilor imputate.
Pe de altă parte este de remarcat că celor trei intimate la care ne-am referit nu le incumba obligația de a numerota și coase filele dosarelor, nefiind deci vorba de acte care ar fi trebuit fi îndeplinite în virtutea atribuțiilor lor de serviciu, în sensul la care se referă dispozițiile art. 246 și art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
în ce o privește pe intimata F.E. se constată că nici în cazul acesteia nu sunt incidente dispozițiile textelor incriminatoare la care ne-am referit, atâta timp cât faptele imputate acesteia de către petiționară nu au produs prin ele însele o vătămare a intereselor petentei.
Așa fiind, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de parchet este corectă ca de altfel și hotărârea primei instanțe, care respingând plângerea petiționarei a menținut soluția dată, astfel încât recursul declarat în cauză apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1203/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1280/2005. Penal → |
|---|
