ICCJ. Decizia nr. 1568/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 110 din 18 mai 2004, a condamnat pe inculpații:
1. B.C.C. la pedepsele de:
- 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.;
- 7 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen., pentru fapta împotriva părții vătămate R.T. și;
- 7 ani închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen., pentru fapta împotriva părții vătămate D.G.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, acesta având de executat în total pedeapsa de 8 ani închisoare;
2. V.M. la pedepsele de:
- 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.;
- 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., pentru fapta împotriva părții vătămate R.T. și;
- 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., pentru fapta împotriva părții vătămate D.G.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 52/2003 a Judecătoriei Mangalia, urmând ca inculpatul V.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, deci în total pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a prelungit măsura arestării preventive a inculpaților și s-a dedus detenția acestora cu începere de la 1 octombrie 2003, la zi.
Au fost obligați inculpații la plata a câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
în vara anului 2003, martorul R.Șt. l-a împrumutat cu suma de 300 dolari S.U.A. pe vărul său B.F., care este concubinul părții vătămate R.T., care locuiește în municipiul Caracal.
Știind că B.F. se va întoarce în Franța la sfârșitul lunii septembrie 2003, martorul R.Șt. l-a rugat pe inculpatul B.C.C. să-i conducă autoturismul OPEL OMEGA de pe raza județului Constanța, în municipiul Caracal.
Ca atare, în seara zilei de 22 septembrie 2003, în jurul orei 21,00, aceștia, împreună cu inculpatul V.M., s-au deplasat din Constanța în Caracal, la domiciliul martorului B.F.
întrucât au ajuns aici, în jurul orei 4,00, au așteptat la poartă până, în jurul orei 6,00, când inculpații B.C.C. și V.M. au intrat în curte, iar apoi în casă, fără acordul părții vătămate.
Când au intrat în locuință, V.M. a lovit-o pe D.G. (rudă cu partea vătămată R.T.) cu pumnul peste față, a trântit-o la pământ și a legat-o la mâini cu un prosop, iar la gură cu o față de masă.
După aceea, a lovit-o pe R.T., i-a cerut să-i dea banii și obiectele de aur din casă și a legat-o de mâini și de picioare cu un cablu de la casetofon.
Inculpatul B.C.C. l-a ajutat pe inculpatul V.M. să imobilizeze pe cele două părți vătămate, după care amândoi au căutat prin casă și au sustras două parfumuri franțuzești, un lănțișor de aur cu cruciuliță, 2 brățări, 3 cercei desperecheați, un medalion cu zodia Leu, un telefon SAMSUNG și suma de 300.000 lei.
Bunurile sustrase, în valoare totală de 18.000.000 lei, au fost împărțite între cei doi inculpați.
Ca urmare a agresiunii comise împotriva sa, partea vătămată R.T. a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații B.C.C. și V.M.
în apelul parchetului, evidențiindu-se gravitatea socială ridicată a infracțiunilor comise de inculpați, s-a solicitat agravarea tratamentului sancționator.
în apelul inculpaților, învederându-se că sunt tineri, au recunoscut și regretat faptele comise, s-a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepselor sub minimum special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 489 din 11 noiembrie 2004, a admis apelurile declarate de parchet și inculpatul V.M. deținut în Penitenciarul Craiova împotriva sentinței penale nr. 110 din 18 mai 2004.
Desființează în parte sentința.
Majorează sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.C.C. de la 6 luni închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, acesta având în total de executat, 10 ani închisoare.
înlătură pentru inculpatul V.M. dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și menține cuantumul pedepselor.
Majorează sporul de pedeapsă aplicat inculpatului V.M. de la un an închisoare la 3 ani închisoare, având în total de executat 11 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.C., deținut în Penitenciarul Craiova.
Menține starea de arest a inculpaților și deduce detenția acestora în continuare cu începere de la 18 mai 2004 la zi.
Nemulțumiți de această hotărâre, în termenul legal, cei doi inculpați au declarat recurs.
Prin recursul declarat de inculpatul V.M. se solicită reducerea pedepsei, iar prin recursul declarat de inculpatul B.C.C. se cere a se schimba încadrarea juridică în ceea ce-l privește, respectiv să se rețină participarea sa doar în calitate de complice și drept urmare să i se reducă pedeapsa.
Recursurile sunt nefondate.
Examinându-se probatoriul cauzei, în raport de criticile formulate de cei doi inculpați, precum și din oficiu, se constată că acesta a fost evaluat corect, situația de fapt fiind corespunzătoare acestuia dar și activității infracționale, efectiv întreprinsă de fiecare recurent.
De asemenea și încadrarea juridică este cea legală, inculpatul recurent B.C.C. fiind cel care, alături de coinculpatul V.M., a intrat în curtea apoi în imobilul părților vătămate și pe care tot împreună le-au lovit și imobilizat, pentru ca mai apoi să le controleze casa și să sustragă bunurile sus-menționate. în continuare, tot împreună, cei doi inculpați și-au împărțit bunurile furate prin violență.
în consecință, în acord-deplin cu activitatea sa infracțională încadrarea juridică dată faptei, comisă de inculpatul B.C.C. s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale tâlhăriei sub forma coautoratului, nici un moment neputându-se pune în discuție, participarea acestuia doar sub forma complicității la tâlhărie, evidență acțiunilor sale infirmând această apărare. Ca atare, acest motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat.
Analizând și împrejurările concrete, în care cei doi inculpați, în loc de a apăra patrimoniul părților vătămate, le-au tâlhărit și lipsit în mod ilegal de libertate, pedepsele aplicate precum și sporurile majorate, se apreciază a fi în limitele legale și nici prea severe, așa încât și motivul de recurs, ce vizează reducerea sancțiunilor stabilite, urmează a se respinge ca nefondat.
în consecință, recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au aplicat și dispozițiile art. 382 și art. 192 C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1203/2005. Penal → |
|---|
