ICCJ. Decizia nr. 1327/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1327/2005
Dosar nr. 946/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 4 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 426/M/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pe rol aflându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de inculpatul C.N., cauza nefiind în stare de judecată, s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În termen legal, inculpatul C.N. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea recursului.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. „d" a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de apel, la 4 februarie 2005, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 146 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului Călăraşi la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării procesului penal, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Ca atare, încheierea pronunţată la 4 februarie 2005 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva încheierii din 4 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 426/M/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1328/2005. Penal. D.210/1960. Recurs în anulare → |
|---|
