ICCJ. Decizia nr. 1329/2005. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1329/2005
Dosar nr. 7161/2004
Şedinţa publică din 23 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1321 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul T.A. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.
Conform art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus deducerea reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2003, la zi.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 54.000.000 lei către partea civilă N.E. şi în sumă de 5.095.722 lei cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului către partea civilă C.A.S. a municipiului Bucureşti.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon nu are calitatea de parte civilă.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul T.A. şi victima N.V. au lucrat pe acelaşi şantier, fiind şefi de echipe; între cei doi exista o stare conflictuală din cauza unor probleme de serviciu.
În ziua de 31 martie 2003, după o discuţie contradictorie cu victima, inculpatul a lovit-o de mai multe ori cu o ţeavă rectangulară cu grosimea de 5/3 cm. Loviturile aplicate au vizat capul, umerii şi braţele, victima decedând pe data de 5 aprilie 2004.
Potrivit raportului medico-legal nr. A3/521 din 1 octombrie 2003 şi expertizei medico-legale nr. A5/8457 din 10 septembrie 2004 întocmite de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat meningitei acute purulente survenită în urma unui traumatism cranio-cerebral constând în plaga scalpului, numeroase focare hemoragice cortico-cerebrale în trunchi şi nucleii talamici.
Între traumatismul cranio-cerebral şi deces există o legătură de cauzalitate indirectă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângere penală, declaraţiile martorilor L.V., A.C., A.G., B.C., F.M., T.A., F.A., acte medico-legale.
Inculpatul a susţinut că a lovit victima numai după ce aceasta a avut iniţiativa agresiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 911/ A din 30 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.A., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale şi audierea unor martori.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Aplicarea faţă de inculpat a pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., este nelegală.
Potrivit textului de lege arătat, pedeapsa complementară a degradării militare constă în pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă.
Or, în condiţiile în care inculpatul T.A. a încheiat stagiul militar ca soldat, rezultă că el nu deţine nici un grad militar, prin urmare pedeapsa complementară este inaplicabilă, fiind lipsită de obiect.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul, să caseze Decizia atacată şi sentinţa instanţei de fond numai cu privire la pedeapsa complementară şi să dispună înlăturarea prevederilor art. 67 C. pen.
Cât priveşte motivele de recurs formulate de inculpat, Curtea constată că acestea sunt nefondate.
Instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi au dat încadrarea juridică legală şi temeinică infracţiunii săvârşite de inculpat.
Inculpatul a lovit victima cu o ţeavă metalică rectangulară, lungă de 1-1,5 m şi cu o grosime de 5/3 cm; corp contondent deosebit de periculos. Loviturile au vizat zone vitale ale organismului( capul) şi au fost repetate. Toate aceste elemente, coroborate cu rezultatul concret al agresiunii, victima suferind leziuni grave cu consecinţe letale, demonstrează că inculpatul a urmărit şi a acceptat decesul părţii vătămate.
Întrucât în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, iar probele administrate în cauză sunt suficiente şi edificatoare stabilirii adevărului, nefiind necesară reluarea cercetării judecătoreşti, Curtea urmează să respingă aceste motive de recurs ca neîntemeiate.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor judecătoreşti vor fi menţinute.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 aprilie 2003 la 23 februarie 2005.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr. 911 din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 1321 din 19 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa complementară prevăzută de art. 67 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2003 la 23 februarie 2005.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1328/2005. Penal. D.210/1960. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 1330/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
