ICCJ. Decizia nr. 2247/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2247/2005
Dosar nr. 1985/2005
Şedinţa publică din 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 30 martie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a dispus în baza art. 3001alin. (3) şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv cu privire la inculpatul S.D.A.
Încheierea a fost pronunţată în cadrul soluţionării acţiunii penale pusă în mişcare prin rechizitoriul nr. 8/P/2005 al P.N.A. – Serviciul Teritorial Ploieşti, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.D.A., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. proc. pen., la art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, nemulţumit de măsura dispusă de instanţă şi apreciind că poate fi judecat şi în stare de libertate.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul declarat nu este întemeiat.
Astfel, în mod corect Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că în cauză există indicii temeinice care atestă că inculpatul în calitate de subcomisar de poliţie în cadrul I.P.J. Prahova – Serviciul de Ordine Publică, făcând parte din Poliţia Judiciară, a săvârşit 10 (zece) acte materiale de natura celor pentru care este trimis în judecată, iar infracţiunile reţinute în sarcina sa, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000 sunt sancţionate cu închisoarea care depăşeşte limita de 4 ani, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Deci dispoziţia instanţei de a se menţine arestarea preventivă a inculpatului recurent, este legală, având în vedere şi faptul că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea sa de libertate.
Starea de pericol concret pentru ordinea publică este demonstrată de multitudinea actelor infracţionale, pentru care a fost trimis în judecată, de împrejurarea că la data comiterii acestora inculpatul avea calitatea de subcomisar de poliţie, organ de ordine şi control, precum şi de împrejurarea că după constatarea infracţiunii flagrante (prin procesul verbal din 20 ianuarie 2005), inculpatul a luat legătura cu o serie dintre cei cărora anterior le pretinsese sume de bani, aşa încât încrederea societăţii în organele de ordine şi control a fost mult afectată.
În consecinţă, recursul inculpatului se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D.A. împotriva încheierii din 30 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2509/2005 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2246/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2264/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
