ICCJ. Decizia nr. 2105/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢI ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2105/2005
Dosar nr. 1791/2005
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Prin încheierea din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus menţinerea stării de arest ainculpatului G.I. reţinându-se că temeiurile care au determinat starea de arest a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Se reţine că inculpatul G.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 266 din 9 septembrie 2004 a Tribunalului Hunedoara la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748/2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.
În conformitate cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Instanţa de apel, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive, menţinută faţă de inculpat la data de 17 martie 2005, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Aşadar, astfel cum a reţinut şi instanţa de apel, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, şi condamnat într-o primă fază, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat în raport de gravitatea faptei comise şi persoana inculpatului.
În consecinţă, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul G.I. urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva încheierii din 17 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în dosar nr. 8210/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2005. Penal. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2196/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
