ICCJ. Decizia nr. 239/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 29 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Oradea a declinat competența de soluționare a plângerii petiționatei N.L., formulată împotriva rezoluției nr. 96/P/2004 din 27 mai 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că una dintre persoanele reclamate la organul de urmărire penală are calitatea de judecător la Curtea de Apel Oradea.
Din examinarea plângerilor persoanei vătămate N.L., depuse la organul de urmărire penală și a soluției de neurmărire adoptată în dosarul nr. 96/P/2004 (la care a fost conexat dosarul nr. 101/P/2004) al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, rezultă că sus-numita a solicitat, printre alții, și tragerea la răspundere penală a magistratului V.F., numită judecător sindic în dosarul nr. 3721/1997 al Tribunalului Bihor prin încheierea din 29 decembrie 1997 și care ar fi deschis abuziv procedura lichidării SC Z. SRL Oradea, neexercitându-și rolul activ. Drept urmare, sus-numita nu a constatat, pe de o parte, că debitorul reclamat de B.A. SA Bihor, nu există, iar pe de altă parte, că același creditor la termenul de judecată, din 13 ianuarie 1998, a schimbat natura juridică a creanței solicitate anterior, transformând-o din credit și dobândă, numai în dobândă.
Procurorul prin rezoluția nr. 96/P/2004 din 27 mai 2004 a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu există faptă penală și nici făptuitor în cauză, soluția privind și alte fapte săvârșite de N.L.
Plângerea împotriva acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 365/VIII/1/2004 din 17 iunie 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Atât prin întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Oradea cât și la dezbateri la instanța menționată, petenta a insistat în menținerea plângerii și față de magistrații reclamați, printre care V.F.
Examinând dispozițiile legale care reglementează competența după calitatea persoanei, Curtea constată că în cauză urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent.
Potrivit art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 40 alin. (2) C. proc. pen., competența de judecată a infracțiunilor săvârșite de judecătorii de la curțile de apel revine înaltei Curți de Casație și Justiție, urmărirea penală efectuându-se, obligatoriu, conform art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., de către procurorul de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sancționează cu nulitate încălcarea prevederilor relative la competența după materie sau după calitatea persoanei.
Din adresa nr. 282/18/A/2005 din 25 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea rezultă că începând cu data de 1 august 1998 V.F. este încadrată judecător la acea instanță.
Așa fiind, asumarea de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a competenței efectuării actelor premergătoare în cauza în care plângerea este formulată și împotriva unui judecător de la curtea de apel, este nelegală, motiv pentru care, a admis plângerea petiționarei N.L., a dispus desființarea rezoluțiilor nr. 96/P/2004 din 27 mai 2004 și, respectiv, nr. 365/VIII/1/2004 din 17 iunie 2004 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 242/2005. Penal → |
|---|
