ICCJ. Decizia nr. 242/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2004 sub nr. 4368/2004, partea vătămată A.I. a formulat plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dată de secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 56471/2205/2003.
în motivarea cererii, partea vătămată a menținut că, la data de 29 ianuarie 2002, a înaintat o plângere penală împotriva magistraților militari A.D. (colonel), P.P. (colonel), E.P. (locotenent colonel), T.M. (locotenent colonel) de la Curtea Militară de Apel, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Se mai menționează în motivarea plângerii că secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție i-a înaintat adresa nr. 56471/2205/2003 din 13 ianuarie 2004 pe care partea vătămată o consideră falsă. Ulterior, după formularea unui memoriu, adresat ministrului justiției, la data de 19 iulie 2004, partea vătămată a primit adresa cu nr. 20199/2004, nr. 1205/2004 din 13 iulie 2004 a secției Parchetelor Militare prin care este încunoștințată că se menține punctul de vedere comunicat anterior prin adresa nr. 56471/2205/2003 din 13 ianuarie 2004.
în finalul plângerii, partea vătămată învederează că s-au încălcat dispozițiile art. 277 C. proc. pen., precum și drepturile prevăzute de art. 21 din Constituția României.
Pentru dovedirea plângerii partea vătămată a depus xerocopia adresei nr. 10/B/2002 din 14 februarie 2002, scrisoarea din 8 decembrie 2003, adresa nr. 56471/2205/2003 din 13 ianuarie 2004, scrisoarea din 24 februarie 2004, memoriu adresat Ministerului Justiției, adresa nr. 20199/2004 a secției Parchetelor Militare și scrisoarea din 19 ianuarie 2004. Din oficiu a fost solicitat atașarea dosarului nr. 56471/2205/2003 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare.
Plângerea formulată nu este fondată.
în conformitate cu dispozițiile art. 275 - art. 278 C. proc. pen., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Aceste plângeri se rezolvă de procurorul ierarhic superior celui care supraveghează activitatea de cercetare penală.
Potrivit art. 2781C. proc. pen., după respingerea plângerii împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
în cauză, partea vătămată s-a plâns împotriva adresei nr. 56471/2205/2003 primite de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, comunicare care nu constituie o măsură sau un act de urmărire penală.
Numai împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror, prin rezoluție sau ordonanță, se poate face plângere la instanță, nu și împotriva unor comunicări prin care se aduce la cunoștința petenților că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, fără ca aceasta să fie precedată de adoptarea unei rezoluții sau ordonanțe.
în consecință, plângerea formulată de partea vătămată a fost respinsă, ca inadmisibilă, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., partea vătămată a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 239/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 807/2005. Penal → |
|---|
