ICCJ. Decizia nr. 963/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1403 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3322/2004, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 - art. 209 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), formulată de inculpatul B.D.V., ca nefondată.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 21 mai 2004 la zi.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.
S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire în natură a bunului sustras și s-a luat act că partea vătămată P.F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că martorul cumpărător de bună-credință A.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000.000 lei.
în baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 19 mai 2004, în jurul orelor 14,30 - 15,00, în timp ce se deplasa pe Aleea Perișoru, partea vătămată P.F. a fost acostată de inculpatul B.D.V., pe care îl cunoștea din vedere, care i-a cerut telefonul mobil pe care aceasta îl avea în mână, sub pretextul că dorește să sune un cunoscut. întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a smuls telefonul din mână, după care i-a adresat injurii și a lovit-o cu palma peste față, îndepărtându-se în fugă printre blocuri. în continuare, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul unchiului său P.D., căreia i-a relatat cele întâmplate după care s-au deplasat împreună la secția 13 Poliție. Prezentându-i-se mai multe albume fotografice cu infractori și persoane suspecte depistate pe raza secției de poliție, partea vătămată a indicat fotografia inculpatului B.D.V. ca fiind autorul faptei.
Inculpatul a vândut telefonul sustras în aceeași zi martorului A.G. cu suma de 3.000.000 lei, ascunzându-i acestuia proveniența ilicită a bunului.
La data de 21 mai 2004 a fost identificat inculpatul care a recunoscut că a deposedat-o pe partea vătămată P.F. de telefonul mobil, negând însă folosirea violenței. Inculpatul a condus organele de poliție la domiciliul martorului A.G. de unde a fost ridicat telefonul mobil și restituit pe bază de dovadă părții vătămate.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.D.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ca aspect de nelegalitate, invocă greșita încadrare juridică, în infracțiunea de tâlhărie, considerând că neexistând violențe asupra părții vătămate, care i-a dat telefonul de bună-voie, fapta sa trebuia încadrată în infracțiunea de furt.
Netemeinicia hotărârii constă în greșita individualizare a pedepsei, solicitând redozarea pedepsei spre minimul special, în raport de împrejurarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând fapta.
Prin decizia penală nr. 947/ A din 13 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins recursul declarat. S-a reținut că încadrarea juridică dată faptei este corectă, inculpatul folosind violența împotriva părții vătămate pentru sustragerea telefonului, iar pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inculpatul fiind recidivist având anterior încă patru condamnări și având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs, critica vizând individualizarea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Astfel cum au reținut și cele două instanțe, nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind pe deplin avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Cum s-a examinat cauza din oficiu nu s-au constatat motive care au condus la casarea hotărârilor, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.V. împotriva deciziei penale nr. 947 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
| ← ICCJ. Decizia nr. 960/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 966/2005. Penal → |
|---|
