ICCJ. Decizia nr. 986/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 150 din 30 octombrie 2000 a Tribunalului Suceava au fost condamnați inculpații G.N., P.C. și H.G.S. toți pentru săvârșirea infracțiunii de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 din același cod, pentru ultimii doi inculpați, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru primul inculpat și la câte 6 luni închisoare, pentru ceilalți doi inculpați, aceștia din urmă fiind condamnați și pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., la câte un an închisoare, stabilindu-se ca acești inculpați să execute câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate, inculpat G.N.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în seara zilei de 7 august 1998, inculpații P.C. și H.G.S., împreună cu martorii L.I. și P.I. au consumat băuturi alcoolice la un bufet din satul Plopeni, comuna Salcea, Județul Suceava, iar în jurul orelor 2300, s-au deplasat pe stradă, cu intenția de a ajunge la domiciliile lor.
în dreptul Complexului Comercial din satul Plopeni s-au întâlnit cu G.N. aflat și el sub influența băuturilor alcoolice care a intrat în discuție cu acesta. La un moment dat G.N. l-a invitat pe inculpatul P.C. într-un bloc mai izolat din apropiere lângă niște copaci, cu propunerea de a-i suge penisul. Discuția a fost auzită de cei doi martori cât și de inculpatul H.G.S., care de altfel au și văzut cum P.C., care își dăduse acordul, l-a urmat pe G.N. la câțiva metri de șosea unde aceste din urmă l-a descheiat la pantaloni, după care s-a așezat în genunchi în fața sa și i-a scos penisul, pe care l-a luat în gură.
La rândul său, inculpatul H.G.S. s-a apropiat de cei doi, inculpatul G.N. i-a tras pantalonii de trening și i-a luat și acestuia penisul în gură.
Din declarațiile inculpaților P.C. și H.G.S., cât și din declarațiile martorilor L.I. și P.I. a rezultat că inculpatul G.N. a fost cel care i-a ademenit, că nu au fost exercitate amenințări și violențe asupra sa. Mai mult G.N. s-a exprimat în sensul că "la băieții buni le sug și creierii din cap și îi fac fericiți".
După aceasta, G.N. a încercat să îi sărute pe inculpați care l-au luat la tâlhărie, ocazie cu care P.C. i-a luat ceasul de la mână și o sumă de bani din buzunar (gest văzut și de inculpatul H.G.S.).
în momentul în care G.N. a început să strige cei doi inculpați au plecat, pe traseu ei numărând banii respectiv suma de 35.000 lei cu care a doua zi și-au cumpărat băuturi alcoolice.
în timpul urmăririi penale au fost restituite lui G.N. ceasul și suma de 35.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia penală nr. 298 din 18 octombrie 2004, a admis apelurile declarate de inculpații H.G.S. și P.C., a desființat în parte sentința primei instanțe, a descontopit pedepsele rezultante de câte un an închisoare în pedepsele componente, a constatat grațiate condiționat pedepsele de câte 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 543/2002 și a stabilit ca inculpații să execute pedepsele de câte un an închisoare la care au fost condamnați pentru infracțiunea de tâlhărie.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul declarat de inculpatul G.N. ca nefondat.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a considerat că sunt întemeiate criticile inculpaților apelanți H.G.S. și P.C., în sensul că pedepsele pentru infracțiunile prevăzute de art. 201 alin. (1) C. pen., sunt grațiate conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, faptele fiind anterioare acestui act normativ de clemență.
Totodată au fost apreciate, ca nefondate, solicitările de achitare ale celor trei inculpați apelanți care au susținut că actele de perversiune sexuală nu ar fi avut loc într-un loc public, din probe rezultând că faptele s-au petrecut în dreptul unei șosele, în prezența a doi martori.
La fel, au fost considerate neîntemeiate criticile inculpaților H.G.S. și P.C. care au negat folosirea violenței la deposedarea părții vătămate.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații H.G.S. și P.C. care invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 și 12 C. proc. pen., au susținut că la sustragerea bunurilor părții vătămate nu s-a folosit violența și că referitor la infracțiunea de perversiune sexuală a lipsit publicitatea.
S-a mai susținut, de asemenea, potrivit art. 3859alin. (1) pct. 14 din același cod, că pedepsele aplicate sunt prea severe pentru infracțiunea de tâlhărie.
Inculpații au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților H.G.S. și P.C. în săvârșirea, în noaptea de 7 august 1998, a infracțiunilor de perversiuni sexuale și tâlhărie calificată, prevăzută de art. 201 alin. (1) și art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen.
2. Probele administrate în cauză au confirmat că la inițiativa inculpatului G.N. și cu acordul recurenților s-au comis în public respectiv în prezența martorilor L.I. și P.I., lângă șoseaua care trecea prin localitate, acte de perversiune sexuală descrise pe larg în hotărârea primei instanțe.
Ca atare, condiția publicității prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., este îndeplinită, iar susținerea celor doi inculpați, în sensul că s-ar impune achitarea pentru lipsa elementelor constitutive ale acestei infracțiuni nu poate fi primită.
3. Mai rezultă din probele cauzei că după consumarea actelor de perversiune sexuală inculpații recurenți au lovit victima și i-au sustras ceasul de la mână și suma de 35.000 lei.
Or, folosind violența pentru deposedarea părții vătămate, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată corect reținută în cauză.
Așa fiind, acest motiv de casare este nefondat.
4. Referitor la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie calificată se constată că instanțele, având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au coborât sancțiunile privative de libertate sub minimul prevăzut de lege prin recunoașterea în favoarea acestora a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., constând în conduita general bună înainte de săvârșirea infracțiunii și la comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Se mai constată că aceste pedepse sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.
întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului sancțiunilor, susținerea inculpaților în sensul greșitei individualizări a pedepselor nu mai poate fi primită.
5. Față de considerentele ce preced, constatând nefondate criticile recurenților și nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
S-a stabilit ca onorariul pentru apărătorii din oficiu desemnați inculpaților a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 966/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 238/2005. Penal → |
|---|
